In romana – “deja vazut”.
Deja vu-ul e sentimentul ciudat provocat de iluzia că am văzut sau am trăit deja o experienta cu care ne întâlnim pentru prima dată. In acelasi timp deja vu-ul face referire si la locuri sau persoane.
Cu toate ca aparent ne confruntam cu o contradictie in termeni, am putea crede ca deja vu-ul e o amintire despre viitor. O aducere-aminte care tine doar cateva secunde.
Creierul uman e bombardat zilnic cu milioane de informatii. Iar unele dintre ele ii sunt atat de rapid prezentate incat nu putem avea constienta tuturor amintirilor proprii. Cu toate acestea, creierul stocheaza informatii sau franturi de informatii despre care – in momentul in care le accesam – ne intrebam de unde provin.
Multe lucruri se repeta in viata. Sigur ti s-a intamplat sa porti o conversatie si sa stii dinainte raspunsul pe care il vei primi. Sau sa intri pentru prima oara intr-o incapere si sa iti para foarte cunoscuta. Iar cel mai adesea cunoastem oameni ale caror figuri ne sunt extrem de familiare, fara sa gasim nici o legatura anterioara cu persoana in cauza.
Imaginatia e procesul superior de cunoastere prin care se produc imagini noi pe baza prelucrarii datelor din trecut. Practic, imaginatia se raporteaza la experienta anterioara.
Cu ajutorul ei vedem cu ochii mintii actiunea unei carti si tot ea provoaca visele din timpul noptii. Iar uneori, visele ne arata viitorul. Din pacate dimineata nu ne amintim visele in intregime.
Toate astea suna bizar, dar sunt convinsa ca experimentam cu totii sentimentul la fel de intrigati.
Voi ce credeti, subiectul are legatura cu memoria slaba, reincarnarea sau deja vu-ul e provocat de propriile noastre vise?
Care e cel mai neobisnuit deja vu al tau?
Nu stiu ce sa zic, dar mie mi se intampla des… Chiar cu iubitul meu mi s-a intamplat sa m-astept ca ma va invita sa ies cu el si stiam deja toate cuvintele pe care le-a folosit… Eu cred in reincarnare, dar nu stiu daca asta provoaca deja vu-ul.
E greu de explicat. Dar atat de des intalnit…
E foarte ciudat sa visezi ceva si a doua zi sa se intample lucrul ala si la fel de ciudat e sa fiu intr-un loc, intr-un moment si sa simti ca ai mai fost acolo, ca s-au mai intamplat lucrurile alea. De obicei deja-vu am in momente de fericire, cand sunt alaturi de prieteni. Oare are cineva deja-vu intr-un moment trist?
Primul deja-vu l-am avut cu multi ani in urma, aveam 9-10 ani si ma jucam pe strada elastec cu copiii si stiu ca pentru a clipa m-am oprit si vedeam totul ca si cum s-ar mai fi intamplat exact acelasi lucru, inca pot sa vad imaginea aia clara, pentru ca atunci nu stiam ce inseamna asta, nu stiam daca se poate intampla asa ceva.
Se spune ca in adolescenta avem cele mai multe deja-vu-uri…
Ciudat, ai dreptate.
Imi place mult subiectul acesta.Pe mine ma fascineaza lucrurile de genul acesta si nu ezit niciodata sa dezbat si sa aflu lucruri interesante si experiente ale altor oameni.Da,de multe ori am avut sentimentul de deja-vu.Atat in ceea ce priveste anumite locuri,actiuni cat si anumiti oamenii straini pentru mine,putin aparent.Este foarte ciudata senzatia cand vezi pe cineva prima oara si ai impresia ca l-ai mai cunoscut candva eventual intr-o viata anterioara..cine poate sti?!.Intr-o anumita perioada credeam in rencarnare insa oscilez in a contiuna sa cred si a nu crede.Oricum e mult de dezbatut pe teme de genu`.Timpul este insuficient pentru asta si inafara de acest lucru sunt sigura ca oamenii nu au capacitatea si nu cred ca vor avea vreodata capacitatea ca in timpul vietii sa iti poti raspunde la toate aceste intrebari.Pur si simplu asa suntem creati.De asemenea mai cred ca nici nu ar fi un lucru bun sa aflam cat timp suntem in viata.Poate ca asta ne-ar afecta cursul vietii.Cine stie?!..Oricum din cate m-am informat stiu ca oamenii nu isi folosesc decat un procent foarte mic din creier.Mai mult nu pot.Intrebarea mea e de ce??.Asta e o adevarata enigma.Probabil daca ne-am putea folosi de toata capacitatea creierului nostru am afla si raspunsurile la toate intrebarile despre existenta noastra s.a.m.d.
Zici bine, il folosim doar la 5% din capacitate. Si eu incerc sa depasesc procentul si sa-mi explic fenomenul 🙂
Si da, cred ca sunt lucruri pe care e mai bine sa nu le aflam, pentru a nu forta mana destinului.
Wow! Bun subiect, iar eu ma numar printre cei patiti. In general eu patesc asta cu locuri, situatii sau ceea ce spun oamenii din jur. Cand eram adolescenta o pateam mai des, acum s-au mai rarit, dar undeva odata la 2-3 luni tot se mai intampla. E intr-adevar ciudat, si sincer nu am mai intalnit multi oameni pe care sa-i aud ca au patit si ei sa aiba deja-vu. De exemplu la un anumit moment in viata, am visat de vreo 4-5 ori acelasi lucru (o imagine a unei intersectii din cartier) iar la un moment dat, plimbandu-ma cu iubitul meu intr-o zi pe strada, am vazut exact imaginea din vis, acea intersectie cu exact aceleasi personaje, masini, culori, tot tot tot in exact aceleasi pozitii din vis. Nu-mi venea sa-mi cred ochii… Alte dati ma trezesc ca vorbesc cu cineva si stiu ce urmeaza sa spuna caci “am mai avut” conversatia resoectiva in exact aceeasi maniera candva (e imposibil, i know, dar asa e). Si multe altele asemanatoare.
Am studiat putin fenomentul, iar unii cercetatori zic ca este o eroare de introducere a informatiilor in creier. Practic acesta stocheaza informatiile din prezent, in “sertarul” trecutului. Insa eu tind sa cred ca e mai mult decat atat, indraznesc chiar sa-i contrazic. Caci eu am visat acel vis de multe ori in seri diferite, iar cand cineva inca nu a spus ceva iar tu stii ce urmeaza sa spun, nu putem zice ca a stocat creierul gresit……
Si eu am vise care se repeta si cred ca nu-s intamplatoare. Deja-vu-urile si fenomenele astea sunt pentr toti, dar e un subiect despre care nu se discuta foarte mult.
Se zice ca in adolescenta sunt cele mai dese. Am citit si eu teoria cu sertarele trecutului si prezentului, nu stiu ce sa cred… E mult de vorbit, dar lumea nu acorda prea multa imnportanta subiectului.
Foarte interesant articolul, felicitari!!!
Daca esti interesata de vise si despre viata antrioara poti afla mai multe din legatura plasata in nume.
Multumesc frumos! Am retinut.
Fiecare parere este foarte importanta pentru noi cei care cautam raspunsuri, insa am senzatia ca imi creste numarul de intrebari cu cat citesc mai mult; nu as putea spune cand au aparut, le am de cand am amintiri, cand eram foarte mica ma gandeam ca sunt filme si imi imagineam finaluri care de cele mai multe ori se intamplau. Mai tarziu am aflat ca se numesc deja vu-uri si am citit ca se vor rari, dar nu numai ca nu s-au rarit, in prezent sunt aproape zilnice si foarte intense, sentimentul incepe cu “piele de gaina” dupa care ma trezesc enervandu-ma ca mi se spune de 2 ori acelas lucru, imi dau seama ca exagerez si incerc sa ma temperez pentru a nu fi criticata / catalogata, daca inainte aveam sentimentul ca acel lucru s-a mai intamplat acum,cand mi se intampla, nu-l mai percep ca pe un sentiment ci ca pe o certitudine. Frecventa poate fi si de 2 – 3 ori pe zi… Am trecut prin aproape toate fazele, de la a ignora pana a la a ma folosi pentru a continua fraza sau actiunea persoanei de langa mine (asta ma ajuta daca e sefu’ implicat, ii dau senzatia ca inteleg ce doreste de la mine)…. Mi-ar placea sa cred ca exista remediu, daca tot exista explicatie stiintifica pana atunci…..xoxo