O voce cunoscuta imi sopteste ca ti-am mai povestit despre primul meu job… la ghiseu la banca.
Locul in care nu ma plictiseam niciodata, cu atat mai mult cu cat aveam doar 19 ani, pesemne cel putin tot atatea miliarde de lei vechi in gestiune si o data cu ele… la fel de multe griji pe cap.
Asa incat fiecare monetar incepea invariabil cu ”Doamne ajuta sa-mi iasa si astazi casa, ca de nu e vai si amar!”.
Carevasazica, ori de cate ori vine vorba despre conturi si carduri bancare… prietenii stiu ca ma simt ca pestele in apa.
De fapt, tot ei – prietenii – obisnuiesc sa-mi spuna ca vorbesc cu atata patos pe subiectul acesta incat ar putea sa jure ca n-am parasit niciodata sistemul.
Cu toate acestea… imi place sa cred ca am ramas pur si simplu la zi cu oferta de servicii si produse bancare taman din dorinta de a-mi usura misiunea indatoririlor administrative pe care le duc de ceva vreme in carca.
Cu atat mai mult cu cat statistica potrivit careia ne petrecem in medie 24h/ an doar la coada la facturi reuseste sa-mi dea dureri de cap.
Cat despre instrumentele de plata ale lui 2015… Buna, eu sunt Andreea, fata cu cele mai multe carduri in portofel! 🙂
Respectiv cardurile firmei ori cele personale de salariu, economii, lei, euro, pentru plati online, embosate, ne-embosate, personalizate prin gravarea pozei subsemnatei ori ba… la mine le vei gasi pe toate.
Se vede treaba ca obiceiurile mele de consum – in speta plata facturilor ori impozitelor online, shopping-ul online, dar si rezervarile de vacanta – au un fundament comun… CARDUL, un partener de nadejde aparut in viata mea odata cu primul salariu, inca din anul de gratie 2005.
Iar avantajele lui sunt evidente, zic eu.
De la siguranta banilor de care dispui (chiar si in ipoteza in care circuli cu mijloace de transport in comun ori ratacesti cardul), pana la evidenta precisa asupra cheltuielilor pe care extrasul de cont ti-o ofera, economia de timp pe care o presupune o plata la P.O.S. versus o plata in numerar ori confortul pe care plata cu cardul o asigura in timpul calatoriilor in strainatate, de pilda.
Acolo unde – YUUPII! – daca ai la tine un card nu mai esti obligat sa treci pe la casa de schimb pentru a obtine valuta tarii respective.
Cat despre al meu caz aplicat, iti marturisesc ca cele mai multe achizitii cu cardul se indreapta inspre Asos, Ghiseul.ro, Yellow.menu Food Delivery, Facebook Ads, bilete la cinema, Airbnb.com, Priceline.com, supermarket, mall sau benzinarie.
De fapt, probabil ca singurele locuri in care inca platesc cash sunt: la piata, la coafor ori la restaurant (locuri in care s-a impamantenit sa lasi bacsis), in unele parcari si la croitoria in care obisnuiesc sa-mi ajustez o parte dintre haine si care refuza modernizarea, aducand mai degraba a consignatie din anii ’90.
Asta dupa ce, mai nou… pana si taxele pentru autostrada le achit via S.M.S., nicidecum in numerar, restrangand – deci – inca o data lista si asa scurta de plati cash.
Pentru ca se poate, pentru ca infrastructura contemporana de la noi se aliniaza permanent standardelor Europei de Vest… iar acestea tind inspre limitarea volumului de achizitii cu ”bani gheata”.
Acestea fiind spuse, mare mi-a fost mirarea sa aflu ca in realitatea contextului economic romanesc, exemplul meu este unul atipic si foarte scump la vedere.
Iar situatia platilor cu cardul vorbeste despre un total de numai 4,4% din totalul platilor realizate in Romania, de peste 3 ori mai putin decat media U.E.
Context in cadrul caruia, am acceptat cu mult entuziasm provocarea o luna #doarcucardul, din dorinta de a identifica o solutie viabila si pentru acele 10% – 20% dintre platile care se incapataneaza sa ma forteze sa port la mine cash.
Un experiment menit sa documenteze cum ar fi sa facem plati exclusiv cu cardul, care ar fi obstacolele intalnite pe parcurs, dar si care sunt avantajele implicite.
Avantaje pe care personal le anticipez ca facand parte din categoria ”timp economisit” (o achizitie Contactless sau PayPass dureaza cu 33% mai putin decat o plata standard cu cardul si cu 52% mai putin decat cu numerar), ”mai putine comisioane” (dispare comisionul bancar pentru retragere numerar), dar si ”drumuri mai putine” (prin eradicarea vizitelor la bancomat).
Asadar, afla ca pe mine ma asteapta o luna #doarcucardul meu MasterCard!
Patru saptamani a caror misiune clara este aceea de a-mi nota in jurnal cei mai importanti pasi, cele mai dificile situatii, dar si cele mai utile dintre rezolvarile pe care sper sa le gasesc si pe care promit sa ti le impartasesc ”la bani marunti”.
Si toate acestea pe motiv ca eu cred cu tarie in faptul ca evolutia vine odata cu tehnologia!
Draga Andreea , locuiesc de 5 ani in Danemarca si aici nici macar la coafor nu se plateste cash. Practic sunt f muulte zile pe luna(majoritatea) in care nu avem cash in casa, portofel etc. Pana si copiii in clasele primare au card si doar card pt a putea cumpara mancare la cantina scolii. Asa ca ai dreptate : evolutia vine odata cu tehnologia !
Din pacate la noi nu exista conceptul de bacsis platit tot de pe card, asa cum se intampla in multe tari deja.
Iar softurile de P.O.S. nu permit treaba aceasta.
Cat despre zona de minori… cu multa timiditate, au aparut si in Ro cardurile pentru segmentul 14 – 18.
Cu toate acestea, parintii nu se inghesuie, cu toate ca personal le gasesc practice si safe.
Danemarca este, deci, un exemplu.
Cred ca tarile nordice sunt foarte axate pe plata cu cardul. In Norvegia a fost chiar un efort sa gasesc un bancomat pentru a scoate cash 😀 Deseori platesc cu cardul, dar sunt momente in care prefer sa am cash din simplul motiv ca pierd sirul la ce am cheltuit si nu mai stiu cati bani mai am…sau nu am
Mie mi se pare mai usor de tinut evidenta atunci cand platesti cu cardul… Extrasul de cont NU uita niciodata. Iar daca ai si un serviciu de internet banking, extrasul de cont iti e accesibil 24 din 24.
Astept cu nerabdare ziua in care Asociatia de locatari isi va deschide un cont in banca sa platesc direct in cont, frumos de pe scaunul meu confortabil, caci miercurea de la 19:00 la 20:00 nu sunt niciodata acasa si doar atunci se poate plati intretinerea :))
Intretinerea… cred ca este buba multora dintre noi. 🙂
Culmea, tocmai la noi in Berceni sunt asociatii de proprietari care practica plata in cont.
Prea putine, inca.
Si eu obisnuiesc sa platesc cu cardul destul de des, dar am niste prieteni care n-ar face asta nici in ruptul capului! Le e frica sa nu cumva sa le fure cineva banii din cont! 😀 Desi sunt tineri, adica de-o varsta cu noi, sunt reticenti in aceasta privinta, iar cumparaturile le fac tot din magazinele fizice. Daca e musai sa plateasca ceva cu cardul, ma suna si ma roaga sa le platesc eu, cu cardul meu, urmand apoi ca ei sa-mi dea banii cash. Singurul magazin la care s-au “riscat” sa plateasca online a fost eMAG, in rest, refuza ideea din start! 😀
Ce spui nu suna deloc bine.
Ok, inteleg reticenta pentru site-urile aparute ca ciupercile dupa ploaie… spatii virtuale care cer ceva documentare in prealabil.
Dar la mall, la farmacie, la supermarket… acolo ce riscuri ar fi?
Unde mai pui ca extrasul de cont se dovedeste a fi cea mai buna evidenta.
Cat despre alimentarea contului si refuzul la plata… vorbim despre niste demersuri perfect controlabile.
E exact articolul de care aveam nevoie! Vai ce ma bucur ca ai scris despre carduri! Ma voi duce in Thailanda in excursie si am nevoie de inca un card bancar, sa fiu in singuranta, pentru ca niciodata nu se stie. As vrea un card cu care pot plati online, atat in tara cat si in strainatate, sa nu ia comision cand cineva depune cash in contul meu, sa aiba si varianta contactless, daca se poate sa fie si gratuit atat administrarea contului, cat si comisioanele. Andreea, ai cumva vreo idee? 😀 Multumesc frumos anticipat. 🙂
Felicitări pentru inițiativă de experiment. Majoritatea plăților încerc să le fac direct cu cardul prin simplu fapt că nu mereu am drum pe la bancomat. În sprijinul tău o să vin și eu cu același experiment începând de mâine, dar din perspectiva unui stundent, 4 săptămâni, vorba ta, doamne ajută.
Si eu folosesc card cand am ocazia in nu 24 din 24.