Nu stiu daca il apreciezi sau nu pe Mr. Bean ca si comediant.
Indiferent de raspuns, pun pariu ca i-ai vazut buna parte a scenetelor, cel putin din lipsa de optiuni tv prin anii ’90.
Tocmai de aceea sunt sanse mari sa-ti fi ramas in memorie episoadele filmate de el.
Recunosc – apropo de inregistrarile lui – era o vreme in care singurele referinte personale legate de cardurile bancare erau imaginile cu domnul Bean luandu-si gustarea pe o banca din parc si intinzandu-si simandicos untul pe paine folosindu-se de cardul din portofel.
Asta imediat dupa ce-si feliase franzela cu foarfeca, desigur…
Revenind totusi la mioarele noastre, ti-as propune sa vorbim acum despre vremurile in care ”extravagantele” de tip bancar existau doar in filmele americane.
Timpuri in care fiecare calatorie in afara granitelor tarii se lasa cu programare la Trezorerie, cu un eventual comision de schimb valutar ori cu karate in contul comisionului obscur mentionat, si musai cu vreo cateva amintiri inutile cumparate pe fuga din vreun magazin oarecare din vama.
Spun asta cu gandul la toata bataia de cap inspre conversia valutara a economiilor din lei in monede cum erau leva bulgareasca, drahma greceasca, lira turceasca, kuna croata s.a.m.d.
Conversie posibila numai pe baza de programare, pe motiv – vezi, Doamne! – de circulatie mai putin universala a mai sus numitelor.
Cat despre cumpatarea apetitului cheltuitor si returul cu bani in Romanica… bugetul n-a fost niciodata mai fix de atat.
Nu de alta, dar din tara nu prea aveai variante sa suplimentezi bugetul de calatorie si nici colectia ta de bancnote nu pretindea valori prea mari dupa retur.
Cu alte cuvinte, degeaba economiseai din banii de vacanta…
Intr-un final, cu sau fara voia ta, erai conditionat sa tarai acasa souveniruri deloc trebuincioase din epoca premergatoare magnetilor de frigider, ciocolatele si pachete de guma cumparate alandala din vama, cu scopul golirii buzunarelor de monedele cu pricina.
Dar fiindca vremurile acelea demult au apus, ramanand acum doar in amintirea celor mai nostalgici din fire, contemporaneitate ne-a adus zeci de carduri – bancare, de reduceri ori de acces – menite sa se adapteze oricarui fel de situatie si sa rezolve probleme ca cele de mai sus.
Iar daca ar fi sa aduc in discutie una dintre cele mai recente calatorii de-ale noastre care sa rezoneze cu subiectul, respectiv cea din Dubai, programata pentru inceputul acestui an… ar trebui sa-ti marturisesc ca am avut norocul de a nu fi nevoiti sa urmarim casele de schimb valutar care aduc dirhami inspre negot.
Contrar ideilor preconcepute, indiferent de moneda contului personal, conversia valutara se face automat inspre moneda locala, atat la punctele de vanzare la care poti plati cu cardul (P.O.S.), cat si la bancomate (A.T.M.).
Asa se face ca am plecat de acasa cu un MasterCard Standard in euro si un MasterCard Standard in lei in portofel si n-am avut nicio emotie.
Mai mult decat atat, ar fi bine de stiut ca plata cu cardul in nu se comisioneaza in general (spre deosebire de retragerea de numerar din cont), iar cursul de schimb valutar al emitentului de card este intotdeauna mai avantajos decat cel practicat de banci ori case de schimb valutar.
Asa ca intr-un final am iesit de cel putin doua ori in castig.
O data fiindca nu ne-am batut capul alergand care incotro dupa dirhami verzi pe pereti si a doua oara din ratiuni economice lesne de inteles.
De fapt, facand un calcul orientativ, am descoperit uluiti ca excursia in sine s-ar fi dovedit cu cel putin 15% mai scumpa daca am fi ales sa retragem numerar din cont, sa-i schimbam in dirhami inca din Romania si sa platim astfel toata vacanta.
Ceea ce n-ar fi fost deloc sexy!
* Acest articol face parte dintr-o campanie de educare si informare sustinuta de MasterCard.