Dragilor, asa cum trag speranta ca v-am mai spus deja, din punctul meu de vedere nu exista aroganta mai mare decat sa dai ocolul Pamantului.
In 80 de zile sau… in 80 de ani – daca s-ar putea – ca nu suntem toti plasmuiti dupa chipul si creativitatea lui Jules Verne.
Si spun asta in sens pozitiv, desigur, fara pic de duplicitate.
Calatoriile in jurul lumii sunt probabil una dintre cele mai mari bucurii pe care ni le ofera viata.
Si sunt convinsa ca fiecare locsor nou in care pasim ne imbogateste si ne modeleaza la fel cum facea copilul din tine cu plastilina lui comunista atunci cand era de varsta gradinitei.
Acum, fireste, pentru ca asa e in tenis, si bucuriile astea nu s-au impartit frateste, ci mai degraba dupa cum a fost potriveala.
La unii au ajuns cu polonicul, la altii cu lingurita.
Iar daca ar fi sa fac un exercitiu de sinceritate… probabil m-as pozitiona undeva pe la mijlocul plutonului, vorbind deja din experienta celor cateva drumuri prin Europa, a unei destinatii americane, doua asiatice si una africana, privind totusi cu jind inspre momentul cunoasterii de noi si noi culturi diferite.
Dar fiindca nu-mi propun sa ma impaunez cu treaba asta, ci mai degraba sa te ajut cu cateva recomandari de voiaj… pesemne ca ar fi momentul sa-ti povestesc ce gand m-a mai strafulgerat recent.
Se facea ca acum ceva timp sa am sansa de a calatori asa cum n-am mai facut-o vreodata.
Invitata de catre un producator auto sa ma alatur delegatiei romane prezente la o lansare auto de la Paris, am zburat la clasa business, am innoptat la un hotel din imediata apropiere a Arcului de Triumf si am patruns intr-un univers atat de luxos incat parea desprins dintr-o alta dimensiune.
Una de 5 stele plus, poleita cu platina – asa cum am apucat sa afirm in gluma la un moment dat – cu mult inainte ca vorbele-mi sa prinda si mai mult contur.
Totusi, pe motiv ca visul frumos n-a vrut sa ma desprinda intru totul de realitate, de teama sa nu-mi dea o palma prea dura la revederea Berceniului cel de toate zilele… a avut grija sa ma mentina in alerta pe tot parcursul sejurului printr-un singur reper major al realitatii: bagajul de cala.
Pentru ca da, in timp ce eu am aterizat lin si frumos la Charles de Gaulle, bagajul meu de provenienta balcanica a calatorit timp de 3 zile pe te miri ce rute exotice numai pe cea corecta nu.
Asa se face ca la Paris am trait pe pielea mea reeditarea celebrului ”Print si Cersetor”, editia de primavara.
Si am patruns in cele mai sofisticate ori mai elegante localuri ale orasului iubirii purtand cu nonsalanta fie imbracamintea de pe zbor, fie niscaiva haine de imprumut, ca timp de shopping n-a fost neam.
Norocul meu ca am calatorit insotita de prietenele Laura Cosoi si Dana Rogoz – care n-au avut parte de bafta mea pe aeroport – si cum toate suntem plamadite pe aproximativ acelasi calapod…
Si de te intrebi care-i povata, iti spun ca abia acum o introduc in scena.
Recunosc, n-am ajuns in stadiul in care sa inghesui in portofel vreun card Platinum, insa cardul de companie cu care fusese platita toata delegatia era unul Platinum. MasterCard Platinum.
Iar cardul acesta vine cu un pachet complet de servicii de asistenta oferite gratuit pe parcursul calatoriilor in strainatate platite astfel.
Dintre ele, as mentiona asigurarea Consierge (consultanta inainte si pe durata calatoriei, rezervare bilete la spectacole, trimitere flori, transmitere mesaje de urgenta) si serviciile de asigurare in caz de anulare a calatoriei ori de intârziere a bagajelor.
Si nu doar ca le-as mentiona, ba chiar as sublinia ideea, taman pentru a te face constient de optiunea aceasta.
Pentru ca da, in caz ca patesti la fel, ar fi bine sa te lasi despagubit in echivalent monetar pentru prejudiciul creat.
Cu atat mai mult cu cat vorbim despre despagubiri de sute de euro pentru un bagaj intarziat, iar povestea cu asigurarea inclusa nu-i de ici de colo.
P.S.: La retur, bagajul ratacit a aterizat aproape sincron cu mine pe Otopeni, dar venise cu o alta cursa.
L-am regasit intact, cu toate ca n-am aflat nici de unde venea si nici de ce s-a produs incurcatura.
Cert e ca avea o groaza de abtipilde lipite, cel mai probabil cate unul pentru fiecare destinatie pe care a bifat-o, plimbaretul de el.