Mai dati-i o sansa, mai dati-i o sansa!

Zilele trecute povesteam cu ai mei despre admiterea la facultate.

Aveam, carevasazica, o discutie cat se poate de fireasca in contextul numeroaselor dezbateri din ultima vreme pe tema pretioasei diplome de BAC.

Imi aminteam cu nostalgie despre examenul meu de la A.S.E., dar si despre ai sai 21 de candidati pe loc.

Unul mai pregatit decat celalalt intr-ale matematicii, economiei sau geografiei Romaniei…

Si fiindca o parte dintre noi se pricep de minune la facut lucruri memorabile, n-aveam cum sa nu-l pomenensc pe ‘al mai ingenios dintre contra-candidatii mei de la admitere.

Un pusti sosit la Bucuresti cu microbuzul, dar si cu tabla de materii inchisa toata intr-un singur cub ce se gasea la purtator.

zarUn cub de dimensiuni mici, pe ale carei fete se remarcau usor unul, doua, trei, patru, cinci sau sanse puncte ingrosate.

Cu alte cuvinte… un zar ordinar, care cel mai probabil ii lipsea tatalui sau de la vreun joc de table, dar in care pustiul nostru isi pusese toate sperantele.

Desigur, sunt sanse sa te intrebi deja ce legatura are zarul cu reusita lui la examen?  

Nu de alta, dar la fel s-a intrebat si unul dintre supraveghetorii care l-a descusut pe baiat pana ce i-a aflat povestea, lasandu-ne pe toti cu gura cascata.

Se facea ca matematica si geografia nu facusera casa buna cu protagonistul, insa al nostru se hotarase sa-si incerce oricum norocul, pe motiv ca sansa se iveste uneori chiar si din hazard.

Asa se facea ca abordarea clasica – aia cu meditatii, mult exercitiu si studiu individual, nopti nedormite si cearcane adanci – palea in fata usurintei algoritmului cu care se descurca al nostru.

In speta: daca zarul lui ii arata UNU, varianta lui de raspuns era a), daca zarul ii arata DOI era b) s.a.m.d.

Cat despte SASE… tinea loc de ”mai trageti o data”, asta fiindca variantele de raspuns se terminau la litera e), corespondenta cu al lui CINCI de pe fata zarului.

Stiu, suna a banc, insa iti dau cuvantul meu de cercetas ca nu exagerez catusi de putin…

Acum, fiindca al nostru nu incalcase cu practica sa in niciun fel regulamentul de examen, supraveghetorul a facut ochii mari, a respirat adanc, s-a abtinut cu greu sa nu rada si si-a vazut de treaba lui, lasandu-l pe ”olimpicul de toamna” sa-si rezolve in tihna si cu pricepere lucrarea.

Culmea e ca amanuntul ‘al mai savuros abia acum apare in ecuatie…

Baiatul n-a incetat sa dea cu zarul nici spre sfarsitul celor 2 ore si jumatate de examen, cu toate ca variantele lui de raspuns erau de mult bifate, mai precis din primele 5 – 10 minute.

Iar de te intrebi de ce nu preda elevul lucrarea, am sa-ti raspund simplu, asa cum a facut-o si al nostru, intr-un mod cel putin la fel de ingenios ca axioma precedenta.

N-a predat-o fiindca nu se grabea nicaieri, dadea cu zarul in continuare, sa fie sigur.

Cu alte cuvinte, al nostru era ocupat ”sa-si verifice grilele” (”Acum le verific, dom’ profesor!” 🙂 ).

Cum era aia cu mare-ti e gradina?

  • Share pe Facebook
  • Google+
  • Twitter
7 comentarii despre "Mai dati-i o sansa, mai dati-i o sansa!"
  1. Am crezut mai intai ca e vorba despre C si despre cum iti cere lumea sa-i ierti drumetia (mai da-i o sansa, “decât” o sansa …) sau ca gasesc bancul cu blonda la concurs (oricum C era blonda :-)). Nu m-asteptam sa povestesti despre cu totul altceva … Sau poate totul e o metafora despre cum dai cu zarul ca sa stii daca-i mai dai o sansa? Anyway …

    Si in loc sa pleci in lume cu Gazprom, te-ai dus la ai tai? Puteai mai mult …(am in minte imaginea ta cu frigiderul in spate spunand chestia asta).

    1. Evenimentele nefericite din ultimele zile mi-au schimbat complet planurile de vacanta.
      Dupa un weekend de priveghi, inmormantare si parastas trebuie sa-mi reevaluez optiunile.

  2. Eu zic sa reevaluezi ce s-a întâmplat; si nu prin prisma titlurilor din ziare, ci apeland la propria judecata. Esti prea inteligenta ca sa nu realizezi ca a fost doar o copilarie si ca (din pacate) n-ai sa scapi nici la batranete de copilarii din partea bărbaților (nu, C nu s-a tampit, toti suntem asa).

    Asa ca nu-ti trebuie zar, ci o lesa cu un cablu luuuung care sa dea impresia de libertate si din cand in cand sa mai si uiti de tampeniile pe care le fac barbatii.

    Si lasa priveghiul babelor :P. Ce-ai atata de reevaluat? Iesi in lume, fa ceva nebunesc, vezi ceva frumos, fa o fapta buna, filmeaza-te gatind ceva (pe mine cu asta m-ai facut sa raman aici).

    Inca ceva … limiteaza-ti putin asteptarile pe care le ai din partea barbatilor. E mai bine si pentru ei si pentru tine (mai ales). Fruntea sus!

    J

Trimite comentariul tău

Your email address will not be published. Required fields are marked *