Meidei, meidei, a bercenian in New York – in completarea povestii

Da, foarte interesanta povestea sotului, dar cu restul povestirii ce s-a intamplat?

Stati ca vin eu cu completarile.

Asa cum v-a spus colegu’, dragul de el, aici, aici si aici, in New York “am ratacit” putin geanta lui. Spun “am ratacit”, pentru ca dupa doar o noapte de cazare a ghiozdanului la altcineva acasa, l-am recuperat cu tot cu continut.

Ce reiese din povestea lui: ca sunt cea mai mare ametita, ca am pierdut iar bagajul lui si apoi m-am pierdut cu firea. Cu a doua a nimerit-o. Din pacate.
Iar el, dragul de el, este cel mai tolerant sot.

Deci am vreun merit recunoscut in toata afacerea paguboasa? Afacere pe care tot eu am provocat-o, desigur.
Da, i-am rugat pe cei de la aeroport sa facem check-in-ul cu cateva minute mai tarziu decat era prevazut, mi-am consumat credit de pe telefon sa sun la “lost and found items”, nu m-am pierdut singurica pe strazile din New York – numerotate la rand – si de ce nu, am mersul sprinten. Atat.

Ce nu reiese din povestea lui: ca am recuperat geanta pentru ca eu – in “mizeria” in care ma scaldam – timp de cateva ore le-am povestit tuturor celor care ne-ar fi putut ajuta povestea mea trista. Cu lux de amanunte. A omis sa remarce ca “otravita” – asa cum ma alinta el – a fost incredibil de persuasiva si simpatica cu angajatii de la centrul “lost and found”.
Care angajati, vizibil sensibilizati de drama mea, au fost painea lui Dumnezeu si au facut tot ce le-a stat in putinta sa rezolve preoblema mea. Au dat telefoane peste telefoane: la garaj, ghid, sofer, linia aeriana cu care zburam si la consulatul Romaniei la NY. Nu am cuvinte de lauda suficiente pentru oamenii astia.

Putea macar sa spuna ca i-am fermecat cu ochii mari si albastri. Dar nimic.

Iar referitor la bagajele de la hotel, valiza mea era deja facuta. Si-a impachetat propriile-i toale si mi-a “impachetat” si mie periuta de dinta.

Acum serios, mi-am pus singura cenusa in cap pentru ca “am ratacit” geanta lui si da, a fost calm si m-a incurajat.
Nici nu stiu cum e mai bine. Daca tipa si facea ca toate orataniile Pamantului macar m-as fi simtit mai putin vinovata. Dar asa… imi venea sa intru in pamant de rusine. Stiu, eu sunt Canuta om sucit al lui Caragiale.

Totusi, as vrea sa adaug ceva in apararea mea. Nu mi-am pierdut niciodata geanta, telefonul, portofelul sau alte obiecte personale, iar acasa fiecare hartie e pusa exact la locul ei. Logic ca daca plec cu geanta mea de acasa, n-o s-o uit in oras la mijlocul zilei. Dar daca pe nepusa masa mi se incredinteaza temporar un bagaj… am ceva probleme cu simtul proprietatii si cu grija.

🙁 Lucrez la asta…

• Share pe Facebook
• Google+
• Twitter