Meidei, meidei, a bercenian in New York – in completarea povestii

Da, foarte interesanta povestea sotului, dar cu restul povestirii ce s-a intamplat?

Stati ca vin eu cu completarile.

Asa cum v-a spus colegu’, dragul de el, aici, aici si aici, in New York “am ratacit” putin geanta lui. Spun “am ratacit”, pentru ca dupa doar o noapte de cazare a ghiozdanului la altcineva acasa, l-am recuperat cu tot cu continut.

Ce reiese din povestea lui: ca sunt cea mai mare ametita, ca am pierdut iar bagajul lui si apoi m-am pierdut cu firea. Cu a doua a nimerit-o. Din pacate.
Iar el, dragul de el, este cel mai tolerant sot.

Deci am vreun merit recunoscut in toata afacerea paguboasa? Afacere pe care tot eu am provocat-o, desigur.
Da, i-am rugat pe cei de la aeroport sa facem check-in-ul cu cateva minute mai tarziu decat era prevazut, mi-am consumat credit de pe telefon sa sun la “lost and found items”, nu m-am pierdut singurica pe strazile din New York – numerotate la rand – si de ce nu, am mersul sprinten. Atat.

Ce nu reiese din povestea lui: ca am recuperat geanta pentru ca eu – in “mizeria” in care ma scaldam – timp de cateva ore le-am povestit tuturor celor care ne-ar fi putut ajuta povestea mea trista. Cu lux de amanunte. A omis sa remarce ca “otravita” – asa cum ma alinta el – a fost incredibil de persuasiva si simpatica cu angajatii de la centrul “lost and found”.
Care angajati, vizibil sensibilizati de drama mea, au fost painea lui Dumnezeu si au facut tot ce le-a stat in putinta sa rezolve preoblema mea. Au dat telefoane peste telefoane: la garaj, ghid, sofer, linia aeriana cu care zburam si la consulatul Romaniei la NY. Nu am cuvinte de lauda suficiente pentru oamenii astia.

Putea macar sa spuna ca i-am fermecat cu ochii mari si albastri. Dar nimic.

Iar referitor la bagajele de la hotel, valiza mea era deja facuta. Si-a impachetat propriile-i toale si mi-a “impachetat” si mie periuta de dinta.

Acum serios, mi-am pus singura cenusa in cap pentru ca “am ratacit” geanta lui si da, a fost calm si m-a incurajat.
Nici nu stiu cum e mai bine. Daca tipa si facea ca toate orataniile Pamantului macar m-as fi simtit mai putin vinovata. Dar asa… imi venea sa intru in pamant de rusine. Stiu, eu sunt Canuta om sucit al lui Caragiale.

Totusi, as vrea sa adaug ceva in apararea mea. Nu mi-am pierdut niciodata geanta, telefonul, portofelul sau alte obiecte personale, iar acasa fiecare hartie e pusa exact la locul ei. Logic ca daca plec cu geanta mea de acasa, n-o s-o uit in oras la mijlocul zilei. Dar daca pe nepusa masa mi se incredinteaza temporar un bagaj… am ceva probleme cu simtul proprietatii si cu grija.

🙁 Lucrez la asta…

  • Share pe Facebook
  • Google+
  • Twitter
27 comentarii despre "Meidei, meidei, a bercenian in New York – in completarea povestii"
  1. mai mult decat orice cabral merita medalie pt stapanirea de sine
    si fiindca am punctat asta cu medalia,referitor la “vinovatia” ta :pana la urma i se poate intampla oricui,a fost un accident…e bine cand pierzi lucruri si nu persoane 😀 ,cand toata lumea e intreaga si nevatamata ca sa zic asa,si nu sunt pierdute chestii mult mai impo…si cand le si recuperezi fericirea e mare si pe deasupra ramai cu o poveste excelenta

  2. Andreea, cea mai simpla rezolvare este sa ii cauti pentru mirificele lui scule si unelte un rucsac. sunt atata de multe specializate pentru camere foto incat si cea mai ciufulita domnisoara isi gaseste ceva pe gustul ei. asa ca odata cumparat rucsacelul cu pricina ai scapat de responsabilitatea gentii lui. II spui ursului ca il poate tine in spate, un fotograf serios intotdeauna tre sa aiba ce ii trebe dupa el..mai ales daca are slr…si cu asta poti sa ai grija doar de bunurile tale…fara sa o mai patesti 🙂

  3. Deci Cabral a omis unele lucruri importante! Oricum tu ai provocat beleaua, tu ai rezolvat asa ca nu are de ce sa se planga. Trebuia tu sa povestesti patania nu el :))

  4. Andreea…nu mai conteaza a. cui e vina…se intampla….dar multumeste cerului ca ai asa o persoana langa tine.Va pup nebunicilor!!!

  5. Andreea,ai mare noroc ca “ursul” tau este” ursul” cel mai blind din lume.Daca as fi fost in locul tau cu “fostul” meu sot cred ca ma faceam geanta ilico.Si nu-ti mai spun jignirile pe care le-as fi suportat din partea lui.Insa, Cabral ma face sa ma gindesc ca nu toti barbatii romani sunt neciopliti.Si nu te mai invinovati,se intimpla si la case mai mari! Sa fiti sanatosi ca belele curg!
    P.S: cind o sa fiti batrani,dar batrani rau o sa povestiti nepotilor vostri!

  6. Ti s-a incredintat geanta sau ti-ai autoincredintat-o ? Ca asa se intelege din povestea pe care a scris-o pe blog micutul tau sot.

  7. Cand am citit pe blogul colegului tau de camera ca ai pierdut geanta m-am gandit…Nu din nou!!! dar cum i-am spus si lui…totul e bine cand se termina cu bine.
    Noroc ca nu a fost noul Nikon :))

  8. pai sincer nu prea iti trebuiau aduse felicitari …da te-ai descurcat ,dar macar atat sa faci dupa ce ca tu iar ai pierdut ceva fffff important.era culmea sa te duci in camera si sa stai acolo pana se zbatea cabral so recuperze…felicitari lui pt calm si ca stie sa te respecte si sa se poarte cu tine,pt ca sa fim seriosi toti pierdem cate ceva si nu ai facut intentionat,si asta arata ca va potriviti in toate situatiile si frumoase si mai putin placute!bravo voua pana la urma…

  9. a…mai am o curiozitate…fiecare isi face bagajul?la noi eu fac bagajele si la plecare si la intoarcere si la asezat inapoi in sifoniere…

    1. Doar eu fac bagajele. Si daca pleaca singur undeva. Se pare ca asa e in toate casele. Dar acum a fost o ocazie speciala: eu nu mai aveam timp pt bagajul lui pentru ca am fi pierdut avionul.

  10. Stai linistita, daca nu erai tu.. blogul domnului “MIC” era banal si plictisitor 😉 si lumea era mai trista! Dar asa l-am cunoscut pe Silvestru si pe Diriga, am trait cu totii alaturi de voi experienta amuzanta. Am facut si comparatia intre SUA vs PORTUGALIA, intre un sfarsit trist si un sfarsit fericit.
    Si fara sa va supar, stau si ma gandesc cate intamplari o sa va mai astepte..

    1. Ma bucur ca macar v-a placut povestea. Se plictisea MIC fara mine in viata lui. Sigur urmeaza alte si alte povesti.

  11. Ma intreb ce ar fii facut “sotul” daca era singur si pierdea el geanta?Cum ar fii recuperat-o?Si daca ii mai ardea de povestiri.:))Pup si sincer eu cred ca l-ai cam salvat .O alta zi buna!

  12. 😀 Andreea, dar daca pierdea el geanta ta? cum reactionai? …sunteti niste simpatici ! pup :*

Leave a Reply to Ovidiu

Your email address will not be published.