Minciuni nevinovate din seria ”blocat in trafic”

Se vede treaba ca unele intrebari aflate pe buzele tuturor sunt rostite doar de dragul de a ne auzi vorbind.

Printre ele, deja ilustra dar zadarnica: ”Cat mai ai pana ajungi?”, uzitata si sub formularea sa scurta ”Unde esti?” si adresata fara simt de raspundere unei persoane aflate deja in intarziere.

Iar cu ocazia aceasta iti marturisesc solemn:

NU cred sa se fi nascut soferul care sa raspunda intrebarii de mai sus fara sa ciupeasca din condei macar cateva intersectii aflate si ele pe traseu… insa ceva mai aproape de destinatie.

Concret: daca individul nostru intarziat pleaca din Berceni inspre Piata Victoriei, sunt sanse mari ca odata ajuns la Tineretului sa sustina ca este deja la Unirii.

Sau, luand in calcul o altfel de ruta: odata ajuns la Dristor, zabavnicul précis o sa se declare blocat in trafic… in pasaj la Obor.

Nu de alta, dar karma intrebarii in sine pare sa ne impinga inspre pacat.

In speta inspre minciuni nevinovate, ca sa fiu si mai precisa.

Cu toate acestea, indiferent de relevanta aproape nula a interogatiei, asumata la scara larga printr-un soi de conventie tacita, aceasta ”Cat mai ai pana ajungi?” se incapataneaza sa ramana in topul celor mai populare intrebari la care raspundem exact asa cum si-ar dori sa auda interlocutorul.

Intrebari desprinse din seria nu mai putin celebrelor ”M-ai inselat vreodata?” sau ”Ai mimat vreodata orgasmul?”, de pilda.

Cat de mare este distanta ”plauzibila” intre localizarea reala si cea declarata?

Te las pe tine sa apreciezi si sa-mi spui… odata ce te autodenunti ca facand parte din grup in mod asumat, macar din dorinta de a nu te mai simti singur si cu musca pe caciula.

Eu cred ca am devoalat deja prea multe secrete pe ziua de astazi.

Desigur, nu m-as supara nici daca ti-ai dori sa ma contrazici printr-un comentariu. Chiar din contra.

Iau in calcul si varianta ca s-ar putea sa traiesc eu intr-un mediu viciat, ale carui obiceiuri toxice n-ar trebui generalizate neam.

  • Share pe Facebook
  • Google+
  • Twitter
12 comentarii despre "Minciuni nevinovate din seria ”blocat in trafic”"
  1. Eu mereu sunt sincera si imi place sa fiu punctuala,insa mereu intarzi datorita iubitului meu care abia se pregateste.Si,da,mereu daca ne suna prietenii si ne intreaba pe unde suntem le raspunde cat mai aproape de destinatie :)))

  2. Asa e, Andreea, si eu mai ciupesc din adevar. Daca sunt pe jos, atunci o strada, daca sunt cu masina, vreo 2-3 minute de mers. 😀 Cateodata folosesc scuza cu traficul, depinde cu cine trebuie sa ma vad. Prietenii stiu ca intotdeauna intarziu. 😀

  3. buna!!! si eu in bucuresti foloseam mereu un raspuns apropiat de cel al tau:) dar de cateva ori s a intamplat si pe dos! in zilele de craciun sau de paste, cand plecam de la familia sotului-targoviste, catre familia mea- buzau!!! ajungem foarte repede si mereu ne suna familiile sa ne intrebe pe unde suntem:) pe unii
    ii anuntam a am ajuns cu intaziere… celorlalti le spunem ca am plecat mai devreme:))

  4. Sincer, nu prea mi se intampla sa mint, insa mi-aduc aminte ca atunci cand eram mai mica si intarziam, mama ma suna si ma intreba mereu unde sunt. Eu bineinteles ca minteam si ii spuneam ca mai am putin si ajung acasa, in timp ce in realitate eu abia la momentul acela plecam din oras spre casa. 😀

  5. Fiica mea, soferita de vreo 6 ani, are raspunsuri standard indiferent unde se afla. La intrebarea “Unde esti?” are raspunsul pregatit “la colt”, indiferent daca coltul de care …povesteste ea se afla intr-un oras apropiat, la intrarea in oras, in cartierul celalalt sau…chiar la coltul blocului. “Ajung in 5 minute” raspunde, de obicei cand ar trebui sa fim la ora fixa undeva. E raspunsul pe care mi-l da din 10 in 10 minute, daca insist s-o sun, impacientata. In cei 6 ani m-am mai obisnuit, dar la inceput …ma cam enervam, recunosc 😛

  6. Vaiiii…nu-mi place deloc cand sunt pacalita cu fraze din astea si incerc ca eu sa spun adevarul cand primesc asemenea intrebari…faza e ca eu spun adevarul dar sunt pacalita in continuare.

  7. La intrebarea unde esti,mai am nitel si ajung,chit ca nici nu am plecat de acasa,dar ma irita la culme.eu nu intreb nici macar sotul,cred in capacitatea fiecaruia de a se incadra in timp,daca e vorba de el,de timp,iar in rest nu verific pe nimeni.
    In ceea ce priveste celelalte intrebari,deja sunt retorice.

Leave a Reply to alexandra

Your email address will not be published.