Normalitate.

In ultima perioada cred ca ne-am obisnuit sa auzim o multime de vesti proaste. Chiar daca nu au legatura directa cu noi, vestile ii privesc adesea pe prietenii, colegii sau cunoscutii nostri. Si parca deja nu mai suna neobisnuit ca unu’ s-a imbolnavit, a saracit, a ramas fara slujba, s-a certat cu parintii, cu prietenii cei mai buni sau cu nevasta. Pe scurt: normalitatea pe care o acceptam tacit de multe ori e sa ne mearga prost.

Sigur ca ii compatinim pe cei despre care auzim ceva trist, am vrea sa-i ajutam pe cat posibil si fiecare sarim macar cu o vorba buna sa le consolam suferinta. Dar surprinderea de a afla ceva rau despre cineva nu mai exista. Nimic nu ne mai socheaza. Parca mereu ne-am astepta la tot ce se poate mai rau (cu toate ca atunci cand raul despre care vorbeam ne loveste personal, intotdeauna ne prinde pe picior gresit).

Din cand in cand (din pacate cam rar) mai auzim si de cate cineva care e foarte fericit, sanatos, implinit. Adica astrele ii surad pe toate planurile. Si atunci ce facem? Sigur ca ne bucuram pentru el (mai ales daca e vorba despre o persoana draga noua), dar in primul si in primul rand ramanem surprinsi. Si parca nu putem crede ca toate ii merg chiar din plin. Parca tindem sa gandim ca ne minte sau ca se lauda degeaba. Si nu e ok!

Oare de ce “normalitatea pe care majoritatea o vedem normala”, cu care ne-am obisnuit si ne-am impacat deja de mult timp e incarcata de atatea conotatii negative? 

  • Share pe Facebook
  • Google+
  • Twitter
11 comentarii despre "Normalitate."
  1. Eu ma uit la toti oamenii mei preferati(prieteni si vedete) si ii vad asa de frumosi ca si cum n-au plans niciodata, n-au suferit niciodata, nu au avut probleme pur si simplu… Dar stiu ca asa ceva e o utopie…Sa fii puternic si sa nu lasi raul sa te cotropeasca, nu este utopie, este doar putere si tarie de caracter, fiindca tot ce ni se intampla face parte din scenariul vietii,hotarat de regizorul timp.

    1. Regizorul Dumnezeu as zice eu. Asa, toti avem si probleme sau greutati, e si normal. Insa unii mascheaza foarte bine suferinta si ai spune ca duc o viata perfecta.

    1. Coincidenta de nume sau am fost colege?
      As posta dar stau prooost rau cu timpul liber. In permanenta am 2-3 idei de post in cap si abia astept sa pun mana pe un calculator legat la internet sa scriu…

  2. uni reusesc sa treaca d un necaz cu zambetu pe buze! si eff bine asa!
    insa uni oricat ar incerca nu.si pot ascunde suferinta, durerea
    se zice k un necaz nu vine nicioadata singur…din pacate se intampla sa fie si asa!!!
    dar fara suferinta si necazuri nu simtim ca traim!!!

    1. Fara suferinta n-am aprecia bucuria la justa valoare. Cat despre depasirea momentelor critice, totul tine mult si de vointa. Daca ne-am propune ceva cu adevarat, am reusi mai des sa ajungem acolo unde poate nici nu ne-am fi imaginat.

  3. Sotul meu spunea ca trebuie sa ne bucuram la necaz , ca dupa vor veni si bucuriile !Nu era mereu asa, dar…Una peste alta , viata trebuie traita , cu bune si mai ales cu rele (statistic cred ca sunt mai multe).Cele bune , le uitam mai repede ca-s… bune!Cele rele , fiindca ne dor , le tinem minte mai mult ca si cu un dusman , il tii minte toata viata !Asa sant oamenii, facuti din SENTIMENTE.Dar daca n-ar fi asa , ar fi vai si amar de noi,n-am fi mai nimic.

  4. Buna Andreea, sa stii ca m-am gandit de multe ori la aceasta problema pe care ai mentionat-o tu. Cred ca traim cu totii intr-o rutina zilnica unde n-ar fii putine lucrurile care ar trebui sa ne bucure fiecare zi…dar din cauza ca traim intr-o societate atat de agitata unde sunt mereu mediatizate faptele mai putin placute care se petrec in fiecare zi, a ajuns sa ni se para atat de firesti incat uitam sa vdem frumusetea care ne inconjoara! Mi se intampla rar…dar mi se intampla sa merg pe strada si sa admir lucruri care ar parea banale si din fericire nu sunt! te pup

  5. Buna,
    Ai dreptate Andreea..eu am ramas foarte surprinsa cand o cunostinta mi-a spus ca eu am jobul visurilor mele..si nu era ceva maret..am ramas surprinsa,ca era singurul om din ultima vreme care spune ceva pozitiv despre jobul lui,era multumit si plin de viata..am zis..am intalnit si romani fericiti..Ne umplem asa de toate necazurile si de energiile negative incat acum surprinderea vine din partea lucrurilor pozitive..

Trimite comentariul tău

Your email address will not be published. Required fields are marked *