Nuuuu poooot sa cred!!! Pe buuune?

Cabral la telefon– Nuuu pooooot sa cred!!!

– Pe buuuune???

– Exxxxtraordinar!

– Dooooamne fereste!

Cand il aud ca vorbeste asa la telefon, indiferent de activitatile curente, las tot si alerg intr-un suflet sa vad ce s-a intamplat.

Imi imaginez patanii dintre cele mai abominabile, crosetez scenarii si deznodaminte dintre cele mai neobisnuite si, simultan, numar in gand pana la zece, sa-mi domolesc nitel bataile inimii.

Ajunsa langa el, dau sa-l intreb concomitent unde arde?, pe cine batem?, cu cine trebuie sa semnam vreun pact imoral si total indecent?doar-doar sa iesim din situatia incredibila pe care, culmea, nici n-am apucat inca s-o cunosc si de care ma tem deja de moarte.

Cabral-micInvariabil, ma opreste ferm din comunicare in mai putin de o fractiune de secunda, de regula printr-o miscare scurta si comunista a mainii lui drepte.

Ma usuie, asadar, raspicat, apoi imi sopteste ca ar fi cazul sa tac, in ideea ca-mi povesteste el dupa ce inchide telefonul.

Sau cel putin asa ramane stabilit conform sistemului meu femeiesc de valori.

Se mai mira de cel putin 3 ori in timpul convorbirii, isi asculta cu mare atentie interlocutorul, isi face cruce apasat si apoi inchide.

Paradoxal, in timp ce eu il privesc cu ochi mari, respir greu, ma sterg cu servetelul de sudoarea de pe frunte, el, atentul de el… tace mormant.

Tac si eu, pret de maxim 10 secunde legate, si-apoi simt cum emotiile ma navalesc iremediabil.

Si atunci rabufnesc si-l intreb: Dumnezeule, spune mai repede, ce s-a intamplat?

”- Ce sa se intample, nimic. Ce-i cu tonul asta disperat?”

Si isi continua nestingherit activitatile, ca si cum conversatia telefonica descrisa succint in randurile de mai sus n-ar fi existat decat in imaginatia mea.

Si-acum te intreb eu pe tine: scenariul de mai sus iti suna cunoscut sau ar trebui sa ma simt speciala si deosebita, aleasa si rupta din stele cu asa un sot atent si grijuliu, care se gandeste primordial la pacea mea interioara si ma tine mereu vigilenta cu asa conversatii banale si deloc iesite din comun?

Deci, ai ghicit, sotul, Mr. Perfect, este domnul cu ”Doamne fereste!”-le in carne si oase.

P.S.: Apropo, domnita blondina cu freza castron din dreapta sotului e cea dintai gagica a craiului de la rasarit.

Aparent, doamna si cu mine avem in comun preferintele in materie de hair style, dar si un prenume de sfant.

  • Share pe Facebook
  • Google+
  • Twitter
9 comentarii despre "Nuuuu poooot sa cred!!! Pe buuune?"
  1. Ce tare!!!! Oricum ar fi, cred ca esti tare norocoasa ca ai dat peste o Pacoste ca el si sa te multumesti ca are ‘doar’ defecte de acest gen :)). Aveti o relatie de cuplu foarte speciala, cu nabadai folositoare. Cel putin asa povestiti amandoi! :*! Oricum ar putea sa se controleze si el putin sau macar din cand in cand! :)) O zi faina draga mea!

    1. Eu norocoasa, dar ce sansa pe capul lui sa ma intalneasca. Si taman in floarea varstei… 🙂
      Multumim frumos!

  2. Fooooarteeee taaaaare :)))))! Suna familiar! :)))! Dar, in fine, suntem noi “prea sensibile” :)))

  3. Andreea, esti tare draguta si ai o imaginatie tare bogata, descrii totul cu atat de mult talent, ca nu ma mai satur sa recitesc……. Despre Cabral, e un om foarte foarte minunat si va potriviti perfect: “Da noi ne potrivim…
    Fiindca ne iubim da da…”
    Te PUUUUP!!!!!! :*

  4. Andreea e super cum ai descris totul de parca as fi acolo cu voi dar sa stii ca nu esti singura …sotul meu e la fel …hihi mult curaj…..

Trimite comentariul tău

Your email address will not be published. Required fields are marked *