Pai cum sa te plictisesti la munca?

Urmatorul dialog a fost surprins la ghiseul unei banci comerciale din Bucuresti.

Asadar:

bancomatClient: Buna ziua, mi s-a blocat cardul in bancomat.

Operator ghiseu bancar: Buna ziua! Ok, cand s-a intamplat?

Client: Putin mai devreme.

[Sursa] foto.

Operator ghiseu bancar: In regula. Aveti buletinul la dvs.?

Client: Da, il am.

Operator ghiseu bancar: Atunci stati linistit, veti recupera cardul in doar cateva minute. Imediat merg sa verific bancomatul, facem un proces verbal si gata.

Client: Ok, astept.

[Dupa verificarea bancomatului, cu “capturatele” – cardurile, zic – intr-o mana si buletinul crestinului in fata ochilor]

Operator ghiseu bancar: Nu este niciunul pe numele dvs. Sunteti sigur ca la bancomatul acesta v-ati blocat cardul?

Client: Da, normal ca sunt sigur. Pai nu v-am mai spus asta deja? Dar nu e cardul meu, e al sotiei.

Operator ghiseu bancar: Am inteles. Stiti, din pacate va fi nevoie ca sotia dvs. sa se prezinte personal la banca ca sa ridice cardul. Insa haideti sa-l gasim mai intai, sa nu faca sotia drumul degeaba. Numele dansei, va rog?

[Dupa aflarea numelui si verificarea “capturatelor” de alte 5 ori]

Operator ghiseu bancar: Cardul sotiei dvs. nu este aici. Cu riscul sa va agasez, va intreb inca o data daca sunteti sigur ca ati procedat exact asa cum mi-ati povestit.

Client: Da, sunt extrem de sigur. Mie sa-mi dati cardul. Mai repede.

Operator ghiseu bancar:  Va rog, nu va enervati. O sa va explic: soft-ul bancomatului e programat in asa fel incat exista un circuit anume care aduce toate cardurile blocate in cutia din care le-am scos pe acestea. Daca cardul sotiei dvs. nu este printre ele, inseamna ca ori ati fost la alt bancomat, ori ati ratacit cardul prin genti si buzunare, ori toata treaba s-a intamplat intr-o alta zi. Si atunci cardul a fost extras de catre unul dintre colegii mei si cel mai probabil se afla deja in sucursala in care l-ati emis. Acestea ar fi variantele uzuale.

Client: Nu, nu si nu. S-a intamplat exact asa cum am spus: aici, la bancomatul dvs., care mi-a mancat cardul acum fix 5 minute.

[Dupa intreruperea functionarii bancomatului, cateva reactii negative si extrem de sonore din partea altor clienti, inca o deschidere a bancomatului, inca o verificare a recipietului “capturatelor”, fara niciun rezultat]

Operator ghiseu bancar: Domnule, sunteti sigur?

Client: Haideti ca sunteti total incompetenti, normal ca sunt sigur. Adica ma faceti nebun, sau cum?

Operator ghiseu bancar: Nu, n-am vrut sa insinuez nimic, dar ceva e in neregula. Va propun sa mergem pana afara la bancomat si sa incercam sa reconstituim tot ce s-a intamplat. Poate asa o sa aflam si unde este cardul.

Client: Bine, haideti. Va fac pe plac, daca asa tehnologie idioata aveti si altfel nu puteti sa rezolvati problema…

[Ajunsi in fata bancomatului, clientul exemplifica introducerea cardului in bancomat.

Emotionat – probabil – incearca sa indese cardul prin fanta de chitanta.

Normal, operatorul ii atrage atentia ca procedura s-a petrecut cu siguranta cu 10 cm mai jos, in dreptul fantei pentru introducere card, atunci cand… s-a limpezit misterul]

Client: Nu, nu, iar ma contraziceti? Aici am introdus cardul, precis.

Operator ghiseu bancar: Pai, domnule, aia e fanta pentru chitanta, cardul nici nu incape acolo.

Client: Pai chiar asa, sa va fie rusine. Ne luati atatia bani pe comisioane… macar de ati cumpara tehnologie performanta. Am vazut si eu ca nu incapea, ce credeti, ca n-am vazut? Dar ce, eu ma las asa usor? L-am indesat bine-bine, pana a intrat.

[Pauza]

Ce-a urmat… inutil de detaliat. Fireste, depanarea bancomatului in multe ore.

Clientul?

A plecat multumit ca “a avut dreptate”.

Apropo, operatorul ghiseu eram chiar eu. Iar toata tarasenia s-a petrecut acum vreo 7 ani, la sucursala la care lucram.

Si daca te intrebi ce mi-a venit, iti spun ca am scris povestea asta ca raspuns la intrebarea: Si nu era plictisitoare munca la banca?

Pai, nu, nu era. La fel cum nu poate fi nicio meserie care implica lucrul cu publicul.

Sper ca am raspuns la intrebare suficient de explicit prin povestioara mea. Daca nu, mai am vreo cateva istorisiri similare pentru tine, numai bune de descretit fruntile. 🙂

  • Share pe Facebook
  • Google+
  • Twitter
5 comentarii despre "Pai cum sa te plictisesti la munca?"

Trimite comentariul tău

Your email address will not be published. Required fields are marked *