Plus unu

Daca ai 20+ ani si iesi de cateva ori la film cu un baiat/ o fata, abia daca ajungi sa te tii de mana si te intreaba toti pe cand nunta?

Circula fel de fel de teorii legate de ceasuri biologice si varste critice… toate menite parca sa ne constranga.

Iar dupa casatorie, toata lumea intreaba de copii. Evident! Deja e un cliseu usor sacaitor…

Relevant sau nu, statisticile din ultimii ani au demonstrat ca tot mai multe cupluri tinere se erodeaza sau chiar se destrama in perioada sarcinii sau imediat dupa nasterea copilului.

Cand si cum a ajuns cea mai frumoasa perioada a vietii adulte o piatra de hotar pentru relatii?

Din pacate cunosc destul de multe astfel de exemple.

Doamnele sunt mai mereu dificile si obosite in timpul sarcinii, iar dupa nastere sunt coplesite de obligatii si responsabilitati noi si uita sa fie femei, sotii sau iubite pasionale. Si intra aproape invariabil intr-o depresie post-natala uratica, pentru ca se vad grase, urate si brusc, mult mai batrane. Nu se mai ingrijesc, isi petrec tot timpul in casa cu copilul si efectiv se salbaticesc. Multe dintre ele devin irascibile si isi neglijeaza complet partenerul de viata.

Cu toate ca schimbarile produse sunt perfect explicabile, ele nu sunt deloc benefice si trebuie evitate.

Cat despre domni… dansii tolereaza cu greu mofturile femeii insarcinate, muncesc tot mai mult pentru a intretine familia proaspat largita si in rest… au asteptarile cu care au fost obisnuiti.

Dar prioritatile femeii se schimba… si asta e inceputul sfarsitului.

A sta acasa cu bebelusul nu inseamna a fi casnica, efortul depus in cresterea micutului fiind adesea mai mare decat cel depus la serviciu pentru un plan de business sau o negociere importanta. Oare barbatii realizeaza?

Unde se pierd femeile si de ce se pierd pana si barbatii insurati in ochii secretarei tinere si fara obligatii?

Cum ramane cu invatatul din experienta altora? M-am plictisit sa tot aud povestea asta trista…

  • Share pe Facebook
  • Google+
  • Twitter
21 comentarii despre "Plus unu"
  1. Ai dreptate, asta este un subiect pe care il abordez si eu destul de des pentru ca am vazut exemple pro si contra. Firma la care lucrez participa in trecut la diferite targuri si expozitii destinate bebelusilor, copiilor de varste mici si eram in stand 9 ore pe zi, mare parte din zilele cat tineau expozitia si aveam timp sa observ diferite categorii de femei. Am observat ca multe femei isi poarta parul scurt dupa nastere, acest lucru imi displace la o femeie, parca nu mai e feminina(sunt si femei pe care le prind aceasta tunsoare, depinde si de coafura si de atitudine pobabil). Chiar am intrat in contact la un moment dat cu o femeie care avea un bebelus de vreo 4-5 luni, dar cazuse saracuta intr-o depresie, avand in vedere ca a simtit nevoia sa mi se confeseze fara sa ma cunoasca. Avea o poveste trista, sotul nu se ocupa deloc de copil, sta cu el cand venea de la serviciu catva minute pana incepea sa planga, sa devina agitat, sau trebuia schimbat de scutec si i-l pasa imediat. Nu avea niciun ajutor si nici macar o clipa de ragaz, nici macar mama ei nu o ajuta deoarece mai avea o sora care avea un copilas de cativa ani si de care se ocupa. Imi povestea lucrurile astea cu lacrimi in ochi, era cu moralul la pamant. Mi-a fost mila de ea.
    Eu sunt de parere ca o femeie trebuie sa-si faca timp si pentru ea cu toate noptile nedormite, ar trebui sa gaseasca o portita de scapare si de ragaz, dar si barbatii ar trebui sa fie mai intelegetori, pana la urma copilul e “un proiect” comun, iar tatal trebuie sa se implice in viata copiilor inca de mici.

  2. Buna…ai dreptate in tot ceea ce spui, dar eu cred ca depinde in foaaaarte mare masura si de partener….plus ca ,asa cum ai zis, a fi mamica( eu am un baietel de un an si 4 luni,deci vb in cunostinta de cauza) nu inseamna absolut deloc a nu mai fi femeie…din contra…….
    off topic…;))….vrei sa ne spui ceva andreea??:)) cu postul asta cu bebe?:)))hehehe

  3. buna!eu zic ca ne place sa ne plangem dar nu facem nimic pt a ne face viata mai frumoasa.viata ne-o facem NOI! in primul rand ….apoi trebuie sa avem pretentie de la sot,bunica,ai asa mai departe.eu am o fetitza de 2 ani jumate si sunt insarcinata in 4 luni .un bebe iti apropie relatia cu iubitul nu o departeaza decat daca tu esti mai comoda,nu mai ai chef de machiat,schimbta nu mai vrei sa iesi cu sotul si ai o scuza in tot ceea ce faci.la mine nu e asa, fata a dormit in camera ei de la 5 luni si in ziua de astazi nu poate dormi decat in camera ei(pt k asa mi sa parut MIE normal) asta pt ca relatia noastra sa fie activa din toate punctele de vedere.eu am 23 de ani,si nu am vrut sa fiu k mama la 45.(sa miros a sarmale sa ma dau cu o oja numai la revelion si la paste,sa fac dragoste cu iubitul meu o data la o luna) .eu stau singura aici,nu locuiesc in romania,si ca sa ne urmam cursul vietii si sa nu simtim ca un bebe ne schimba in rau viata,am luat fata cu noi peste tot de mica,si la restaurant si la cinema si cu mine la coafor si la pus unghii k asta este…nu am cu cine so las si nu inseamna ca nu trebuie sa mai fac lucrurile astea!nu imi plac femeile care dupa nunta si copil isi tund parul k vezi doamne nu mai au timp sa il ingrijeasca,is face parul permanent si se ingrasa la vreo 90 de kg ca na…avem sot,avem copil ce ne mai trebuie…apoi se plang ca vezi doamne sa dus tineretea si timpul distractiei,ca sotul se uita dupa vecina tinerica si parfumata si cu tocuri.eu astazi am gatit ardei umpluti,knd am terminat mi-am facut dus,mi-am refacut manichiura timp in care fata se juca cu papusile.iar cand va veni tati acasa eu nu miros nici a ceapa calita nici nu stau in aceleasi haine cu miros de mancare.dar am mancare gatita calda ,o prajitura cu visine la desert si o burtica frumoasa si sexi care il astepta!am ziso si o repet VIATA NE-O FACEM NOI.te pup andreea

    1. Corect! Ai mare dreptate! Plus ca nu trebuie sa stai lipita de copil. In cateva minute cat doarme bebelusul poti face multe pentru tine. Nu le inteleg deloc pe femeile care se neglijeaza. Si sustin si ideea ca cei mici trebuie sa doarma in camera lor inca de mici.

  4. Unde se pierd femeile si de ce se pierd barbatii……hm cred ca amandoi uita de unde au plecat si ce i-a facut sa fie impreuna. Faptul ca mai vine si acel plus unu ar trebui sa se gandeasca ca e liantul familiei si nu motivul de separare. Cred ca am trecut si eu cu sotul prin perioada asta si am gasit amandoi de comun acord sa mergem la un psiholog sa vedem ce e cu noi. In Romania este poate considerata o fitza a merge la un consilier dar va spun ca nu este si pe noi ne-a salvat si ne-am regasit. Era o perioada proasta cand unul scartaia cu serviciul si celalalt statea acasa cu copilul. Sotul avea un serviciu numai de dupaamiaza iar tocmai atunci apareau colicii(care au tinut 4 luni) si copilul plangea cam 2-3 ore si ce sa-ti mai spun de oboseala. Simteam ca as dormi si in cada sau intr-o statie de autobuz. Incercam sa arat cat de cat bine si chiar am avu si eu impulsul sa ma tund si ma bucur ca nu am facut-o. Dar tot timpul ma simteam ca o gaina invartita si lasata asa intr-un colt, el se simtea obosit pentru ca venea noaptea dar indianul se trezea tocmai cand era el cu somnul la jumatate iar eu zicem: Ai grija tu ca eu ma duc la cumparaturi! Si nu mai vedeam acel punct comun.
    Si dupa cativa ani ….ne pierdeam asa ca am zis sa mai incercam. Am cautat un psiholog roman. Chiar daca aici unde sunt stiu limba bine simteam ca nu ma pot exprima atat de bine pe cat as face-o im limba mea si apoi stilul de trai pe care-l avem in Romania nu e inteles in totalitate in alte tari. Nu am fost de multe ori…cred de 3 ori dar ne-a dat nu ideile ci sa ne intrebe ce simtim si ce am simtit unul pentru celalalt. Calea ti-o gasesti singur pentru ca nu e o regula pentru toata lumea. Acum e simplu: cand avem o ora cand copilul e la scoala romaneasca de sambata iesim impreuna undeva: in parc, la florarie sau pur si simplu ne uitam la televizor la o emisiune care ne place la amandoi…suntem numai noi …o ora la o saptamana dar e ceea ce ne place si ne aduce impreuna. Ora indiferent cand este e a noastra. Am schimbat serviciile. Serile se ia obligatoriu cina impreuna. Si apoi mai e un lucru care l-am invatat de la mama, nu de la consiliera. Nu trebuie sa neglijezi prea mult barbatul dupa ce ai nascut: trebuie sa tii cont ca la ei exista un dram de gelozie pe care si tu il ai. Poate chiar el poate acorda mai multa atentie copilului si tu te simti neglijata. Deci simte-te o mamica cu doi copii: unul mare care are nevoie de iubire(si trebuie sa-i reamintesti cine erai – in general cuvintele intra pe o parte si ies pe ambele) si unul mic care are nevoie de la amandoi de energia aia pozitiva pe care numai parintii i-o pot darui.

    1. Felicitari!!!!! Jos palaria pentru modul in care ai gestionat situatia! 🙂

      Multi ani fericiti, traiti numai in armonie!

    2. Bravo! Ai rezolvat-o perfect!
      In America am aflat cat de normala e treaba cu mersul la psiholog. In Ro lumea nu prea concepe asta…
      Sa fiti fericiti impreuna!

    3. La noi e mai simpla despartirea, “de ce sa-mi bat capul cu psihologi cand putem sa ne spunem pa si ramanem prieteni” cam asa o vad eu la noi…

  5. Mai intai sa ai un 1 martie frumos si fericit.
    In al doilea rand, apropo de subiectul tau, eu de exemplu realizez ce inseamna pentru o femeie copilul si cat de greu ii e. Dar ce te faci daca ea se schimba si tot incerci sa faci in asa fel incat sa reveniti la starea de dinainte de copil si vezi ca e in zadar?

    1. Starea de dinainte de copil nu mai poate fi niciodata pentru ca atunci nu aveai prioritati. dupa nasterea copilului se schimba prioritatile si atunci automat te schimbi si tu dupa ele. Nu trebuie sa stai sa contabilizezi cat la suta al timpului se acorda de tine sau de celalat copilului sau anumitor treburi in casa. Pur si simplu pui mana pe hartie si faci orar. Eu de ex.nu ajung marti la ora de inot a copilului asa ca se duce sotul dar pentru ca imi raman totusi 45 de minte pana la sfarsitul orei lui de antrenament ma duc si eu la fitness sau gym. In restul sapatamanii am eu program cu copilul pentru ca sotul are si al doilea job. Nu are timp de curatenie sau de spalat rufe de loc asa ca asta o fac eu dar dupa masa de seara el spala vasele. Trebuie tot timpul sa-l lauzi ca ti-a salvat din timp…nu uita…sunt si ei niste copii. Poate maturizarea vine mai greu daca mama lui nu l-a pus la nimic. Si chiar se simte…multumind chiar cu cuvinte sau un simplu pupic pentru un flecustet si copilul invata sa spuna cuvantul “multumesc” atunci cand i se indeplineste o dorinta sau cand este ajutat la un anumit lucru. Mandria, ambitia, cicaleala si superioritatea fata de partener nu duc decat la impregnarea comportamentului copilului cu aceleasi atitudini.

  6. cineva zice aici ca depinde cat de mult e dorit “plus unu”
    iti zic ca e dorit asteptat iubit…si totusi lucrurile asa se intampla : se pierd.Femeia nu e inteleasa brbatul e degajat de absolut orice responsabilitate.Sau daca se mai baga sa faca cate ceva i se pare ca e singurul mascul care face asa ceva,tu ar trebui sa ii fii recunoscatoare.Plus ca el are viata sociala,merge la servici,iese din casa macar pt cateva ore,ca sa nu zic peste 10 ore in general ..Statul acasa cu bb,orele de nesomn,orele in care e agitat,sanii care dor,toate astea se adauga unei perioade de sarcini cu 5 luni greata nasoala de nu mai poti manca nimic,apoi urmatoarele 4 luni de diverse dureri de ligamente inghinale,de picioare ,somn nasol ,burta mare,incomoditate…etc….toate te epuizeaza,si ca femeie le duci singura….
    sa ai copii e f usor daca ai avea langa tine un barbat care sa stie si sa simta…cand vine de la servici sa iti preia copilul,sa faca una alta prin casa,sa te lase 2 ore sa respiri…sa ai dreptul in weekend la cateva ore de relas,singura sau cu prietenele….dar ei nu inteleg,iti zic ca barbatii nu intleg oricat de mult te-au iubit- si culmea inca te iubesc-dar nu reusesc sa vada ce vrei,si se enerveaza uneori mai tare decat tine ca le ceri asa ceva.
    iti imaginezi ca vorbesc din experienta personala.Adica cat e de greu cateva luni sa faca ce face o femeie o viata?adica sa vina de la servici si sa preia el copilul,sa isi puna singur de mancare ,sa spele un vas,sa stearga un praf uneori.Eu asta fac cand vin de la munca si pleaca bona….El NU! el vine acasa si te ia pe tine de fresh ,ca deh,stai acasa : ce bine si ce odihnita esti!!!Ei bine nu e asa!!!Oricum el te ia de fresh si cand copii sunt mari si tu vii de la munca si intri direct in bucatarie sa faci mancare pt a doaua zi,dar si pt seara respectiva.El vine si se pune la tv…desi aveti acelasi program de munca,tu cand vii acasa mai prestezi inca vreo 5 ore (!!!) munca in casa,dar el nu…el se odihneste….sunt multe de zis….cele mai naspa momente sunt la primul copil:la al doilea stii ce stari vei avea ,stii ca nu te poti baza deact pe tine(!!!) nu mai ai pretentii de la el.Daca reusesti sa intelegi ca numai tu poti face lucrurile de la a la z, ca iti iubesti copilul si ca sa fie bine nu mai nici o pretentie de la el,deci daca reusesti sa intelegi ca numai pe TINE te poti baza vei face si al doilea copil…eu am inteles,si la al doilea abia am simtit ce minune e sa ai un copil,dar a trebuit sa trec prin tot felul de transformari la primul copil…el nu s-a schimbat insa eu da,si imi iubesc copii si regret doar ca la primul copil am cerut ceva de la el,si faptul ca nu oferea cat voiam eu ma incarca negativ.Dar in timp am realizat ca nu mai trebuie cer.
    Ca si concluzie : copii schimba o relatie doar pt ca barbatul nu intelege ca trebuie cateva luni sa fie non stop la dispozitia sotiei lui-iar ea nu va cere multe in comparatie cu ce ofera ea!!!

    1. Toate mamicile spun: “te bazezi numai pe tine”!
      Stiu ca ce zici e adevarat, cele cateva ore bune de munca in casa nici nu se vad, din pacate…
      E greu, dar ma bucur sa aud ca ai scos-o la capat cu bine. Sa va traiasca copiii si sa fiti fericiti!

  7. Din toate comentariile voastre ( ale tale si ale lui Cabral ) reiese ca vine barza !Felicitari ! Va doresc o viata in 3 plina de bucurii! Momentan 3 , poate in cativa ani 4 sau 5, sa nu exageram ca planeta e si asa suprapopulata .
    Nu iti face griji legat de perioada postnatala , nu esti tu genul de femeie care sa renunte atat de usor sa mai fie ingrijita .

Trimite comentariul tău

Your email address will not be published. Required fields are marked *