Si-am incalecat pe-o sa…

disney-princes-magazine-cover-gq-prince-charming-cinderellaIntr-o societate contemporana tot mai frivola si mai meschina, basmele populare culte raman – cel putin teoretic – acea oaza de suprarealism in care fortele binelui triumfa absolut de fiecare data.

Acum, pesemne, pe motiv sa nu ne facem vreun obicei din alinierea in sir indian in fata cabinetelor de psihiatrie, inca din primii ani de viata suntem indoctrinati intru a crede in Feti Frumosi, Ilene Cosanzene si Imparati de toate culorile ce locuiesc de fiecare data peste mari si tari.

Modele pe care mai apoi, printr-un proces mai degraba instincitiv, ajungem sa le cautam sau – in caz ideal – sa le identificam printre ai nostri.

Si spun asta cu gandul la colegul de munca curajos si aventurier din cale afara, asemenea lui Praslea cel Voinic, la vecina de la doi, frumoasa si ravisanta mai ceva ca Fata Mosului ori la seful tau direct, mandru si impunator precum doar Imparatul Verde mai era odinioara.

Iar exemplele pot continua mult si bine, pun pariu ca ai chiar acum in minte cel putin inca un Capcaun si o Muma Padurii din imediata ta apropiere.

Cu alte cuvinte, cu riscul de a ma pripi, trag concluzia ca basmele noastre culte se incadreaza lejer in gloata surselor inspirationale accesibile la scara mare.

Tocmai de aceea… ma declar mai mult decat intrigata de urmatoarea idee, care pur si simplu nu-mi mai da pace.

Nu stiu daca tie ti-a gadilat ori ba timpanul pana acum, insa iti spun sincer ca pe mine ma rascoleste de-a dreptul.

Ileana CosanzeanaPai cum se face – dragilor – ca Imparatul Imparatilor (in traducere libera Boss-ul Bosilor) promite fara sa clipeasca mana fiicei sale pe care, desigur, o iubeste ca pe ochii din cap – vorba aceea – ori de cate ori imparatia (in speta, omenirea) da de belea.

Cum ramane in cazul acesta cu dragostea sincera si liber consimtita, cum ramane cu fecioria si cu far’ de prihana domnitei celei rupte din stele?

Daca tot vorbim de idealuri, n-ar fi fost mai pe calapodul eroului iscusit ce readuce soarele si luna inapoi pe cer o recompensa de alta natura?

Poate vreo distinctie ceva, vreo medalie stralucitoare ori un bust de bronz in marime naturala…

Sau poate vreo bogatie fara seaman, una care sa rivalizeze cu premiul ‘al mare de la 6 din 49 si cu giuvaierele lui Aladdin.

Zic si eu, nu dau cu parul…

Poate caut doar carcota, insa n-as vrea sa raman cu senzatia secventei in care se joaca cearceaful taman inainte sa incalecam pe-o sa si sa incheiem povestea asa! 🙂

Sursa foto: Google.

  • Share pe Facebook
  • Google+
  • Twitter
2 comentarii despre "Si-am incalecat pe-o sa…"

Trimite comentariul tău

Your email address will not be published. Required fields are marked *