Sub cheie

Ce e in capul tau

Probabil ca telepatia exista. Intre frati sau poate intre parinti si copii. In anumite situatii, majoriatea de o importanta majora.

Normal, din cand in cand apare si treaba cu “gand la gand cu bucurie”. Intre prieteni sau chiar colegi ale caror ganduri coincid sau macar converg inspre acelasi rezultat.

Dar indiferent de spectaculozitatea exemplelor de mai sus, de cele multe ori ne demonstram a fi niste indivizi unici, irepetabili prin ganduri, preocupari, gesturi, sentimente si fel de a fi.

(Sursa) foto.

Asa ca fiecare dintre noi traim cu adevarul nostru. Cu ceea ce vedem noi a fi bun si de urmat, rau si de inlaturat, acceptabil prin comoditate sau lipsa de alternativa sau chiar evident.

Si fiindca nu m-am apucat sa scriu vreo carte de psihologie din care sa iti citez, n-o mai lungesc si iti spun simplu:

nu mai astepta pasiv ca cel de langa tine sa simta lucrurile exact asa cum o faci tu, pentru ca asta nu se va intampla. Spune-le pe nume dorintelor tale, arata-ti temerile, fericirea si limitele in fata oamenilor tai de nadejde si in felul asta vei fi scutit de atatea frustrari inutile.

Cine o fi inventat si ambitia asta ca altul trebuie sa ghiceasca exact ce e in capul tau, fara sa i-o spui in cuvinte, n-a avut alta treaba mai buna de facut. Asa ca s-a pus pe dezbinat case si prietenii, sub pretextul ca “si tacerea e un raspuns” sau ca intuitia e prima unealta la purtator.

Deci, de cate ori nu te-ai suparat ca al tau n-a simtit concret ce e cu tine in timp ce tu l-ai asteptat in tacere sa greseasca, premiditand parca o disensiune inutila?

Cat de des iti arati sentimentele, cat de des spui exact ce ai pe suflet?

Sau, si mai important: cat de des astepti un ajutor pe care nu il ceri si cat de des te limitezi in comunicare, cu scuza ca intentiile tale se deduc?

Daca am fi toti perspicace ca doamnele care – cu multa intuitie – citesc in cafea, in bobi sau in alte cioburi de cristal…

  • Share pe Facebook
  • Google+
  • Twitter
2 comentarii despre "Sub cheie"
  1. ai mare dreptate. uneori asteptam ca ceilalti sa ne inteleaga fara sa vorbim, in special in cuplu astepti acea chimie care face posibila “telepatia” sau macar sa ganditi la fel..si eu gresesc tare mult in privinta asta, ma inchid in mine cand respectivul nu poate sa ghiceasca ce gandesc…dificil de indreptat, dar lucrez la asta!

  2. eu sunt absolut perfect de acord cu tine si incurajez pe fiecare sa fie asa : sincer si cinstit cu tine si cu restul,sa anunti ce vrei ce iti place ,ce nu iti place,nu sa stai sa pandesti omul ..si merg chiar mai departe – sunt de acord sa explic chiar de mai multe ori lucrurile astea cand pare ca nu sunt inteleasa.
    ce te faci cand totul e pus pe lista,explicat exhaustiv, dar cel de langa tine nu te ia in seama?
    e normal daca cineva iti zice de o mie de ori sa nu mai savarsesti un lucru tu sa continui sa ignori rugamintea , chiar daca vezi cata suferinta provoci?

  3. Asa este Andreea. De foarte mult ori asteptam de la altul sa faca primul pas, sa faca ceea ce ne dorim noi sa faca, fara ca macar sa ii dam un semn. Sa nu mai vorbesc de faptul ca nu luam initiativa si de acolo se ajunge la o discutie inutila.

    Eu am trecut de faza asta de cativa ani, dar recunosc, au fost momente in care nu faceam bine. Acum fac exact asa cum cred eu ca este bine. Vreau ceva… spun, cer. Nu imi convine ceva, spun, nu stau sa-l las pe cel de langa mine sa ghiceasca. Treaba asta este valabila fie ca vorbim de “jumatate” fie ca vorbim de un prieten sau chiar o cunostinta.

    Ai un gand, pai atunci exprima-te, sa stie si celalat ce vrei 😉

Trimite comentariul tău

Your email address will not be published. Required fields are marked *