Toata viata ne stabilim obiective. Ne-am putea povesti vietile printr-o lunga insiruire de obiective. Mai mult sau mai putin importante.
Unele realizabile. Altele doar “povesti nemuritoare”.
Obsedati de obiectivele pe care singuri ni le impunem, traim stresati, in permanenta cu teama de esec. Si de multe ori nu observam micile bucurii ale vietii.
Incrancenati sa nu ratam vreun obiectiv, ne concentram la realizarea lor si uitam sa traim cu adevarat. Si ne propunem mereu ca dupa ce “ne luam casa/ masina”, dupa ce “terminam facultatea”, dupa ce “avansam in nu stiu ce functie” sau dupa ce “copilul implineste 5 ani” sa traim si sa ne bucuram de fiecare zi.
Dar pretentiile noastre cresc mereu si ne dorim tot mai mult.
Si uite asa trec zilele si lunile si anii…
Dorindu-ne sa treacă mai repede timpul pana la realizarea celui mai apropiat obiect. Neglijand alte aspecte ale vieții si așteptând sa imbatranim pentru a trai asa cum ne-am dori cu adevărat.
O viața fara obiective e dusa in van. E firesc si constructiv pana intr-un punct sa gandim asa. Dar ce se întâmpla atunci când propriile noastre obiective ne împiedica sa trăim?
Sigur ca o diploma sau o casa cu etaj si curte sunt premisele unei vieții linistite. Dar nu sunt totul.
Vi s-a întâmplat vreodata sa va doriti ceva cu adevărat in viața, dar in același timp sa va simțiti sufocati de propriile voastre obiective?
Am văzut mai multe asemenea exemple…
Care e următorul vostru obiectiv, cel pe care abia așteptați sa-l vedeți realizat?
Obiectivul meu in momentul de fata este sa termin cu bine liceul,adica sa iau bacalaureatul.Imi este foarte frica desi mai am 2 ani pana atunci,sper sa fie bine fiindca banuiesc ca este foarte greu.Iar dupa bac va urma bineinteles facultatea sau post-liceala.Ma voi gandi pentru care sa optez..O saptamana frumoasa:*
Bacul e un fleac. Nu te stresa si nu-ți dori sa treacă anii. La facultate nu mai e asa frumos ca in liceu.
Multumesc, săptămâna buna si tie… Ce a mai rămas din ea.
Buna!Ai f.mare dreptate;e firesc sa gandim asa si sa ne ghidam viata in asa fel incat sa atingem cat mai multe obiective…altfel am muri de plictiseala.Obiectivele mele sunt intinse asa pe vreo 2-3 anisori…carnet de conducere[sper cat de curand],sa teminam casa si[intre timp]poate un bebe…a si un catel mi-as dori,dupa ce ne mutam in casa noua.Pupici!!!
Nu mai vreau santier… Dar renovarile parca nu se termina niciodată.
Spor la făcut copii 🙂
poi deocamdata astept sa vina vara, vacantza dar pana acolo trebuie sa termin scoala cu bine..:)
pt viitor imi doresc sa ma mut, sa intru la facultate si sa am un servici.cat despre planurile legate de o viitoare familie..e timp si pentru ele!
dar cel mai important: imi doresc sanatate ca daca am sanatate le rezolv pe toate!
o zi cat mai frumoasa!
app..am vazut si sedintza foto..foarte frumoasa ca de obicei
pwpici:*!!
Îți multumesc mult!
Nu te grabi sa cresti, vei regreta mai târziu.
Vacanța mare… Ce amintiri!
Urmatorul meu obiectiv este nunta noastra din 2012 , deja am inceput sa caut locatii , sa ma uit de rochii si decoratiuni ;)) . Dar obiectivul pe care il astept cu nerabdare e sa am un copilas si abia astept sa fiu insarcinata 🙂 .
Bafta in realizarea obiectivelor tale sa se realizeze cu bine ! Pupici
Wow, ce harnicuta! 2012 spui?
Noi avem in 2 luni pana la nunta si tot mai avem o mulțime de detalii de pus la punct.
Spor la bebe! 🙂 pup
…sa mai am sansa de inca o luna la viata
Of, Doamne ajuta, Luna!
Măcar sa ii ai pe toți cei dragi aproape.
Pana acum nu prea mi-am trait viata urmand niste obiective foarte clare. Stiam ca ceea ce trebuie sa se intample, se intampla.
Dar nu foarte de mult am cunoscut niste persoane care m-au facut sa fiu mai sigura pe ceea ce imi doresc de la viata si unde vreau sa ajung. Sunt la facultate in anul 2 dar abia astept sa o termin ca sa mai fac una :))) care are legatura cu ceea ce imi doresc acum. Ma refer la jurnalism si la faptul ca mi-ar placea foarte mult sa lucrez in televiziune 😉 Poate suna ca “poveste nemuritaore” dar eu stiu ca poate fi adevarata. Si chiar asta imi doresc pentru viata mea…sa se transforme intr-o poveste 😉
Multe vise sunt realizabile. Trebuie sa crezi si sa muncesti. Mai bine ai face 2 facultati in paralel, salvezi niște ani.
Bafta!
eu nu imi doresc de la viata decat sanatate pt mine si familia mea.consider ca daca esti sanatos si ai vointa poti sa atingi orice obiectiv doresti….
Asa e, sănătate maxima!
Urmatorul meu obiectiv este organizarea timpului in asa fel incat sa nu mai fiu stresat de celelalte obiective! 🙂 Ca tot veni vorba, este primul meu comentariu pe blogul tau, si ma bucur ca am ajuns prin “zona”. Te-as fi certat un pic pt cateva greseli gramaticale, dar nu vreau sa par neam prost asa din prima! 🙂 E timp pentru toti si pentru toate.
Referitor la faptul ca ne tot propunem obiective din aproape in aproape, as putea spune ca e o stare de fapt, care afecteaza cam pe toata lumea. E bine ca totusi reusesti sa constientizezi situatia asta si ca faci parte dintre cei care mai “scot capul deasupra turmei”! 😛
Urmatorul tau obiectiv care e?
Bine ai venit “pe la mine”! 🙂
Pentru mine nunta e urmatorul obiectiv major. Si organizarea ei nu e deloc usoara.
Pe lângă nunta, sunt lucruri marunte de zi cu zi, care îmi mănâncă timpul si nervii…
Bine te-am gasit! 🙂
Daca ai nevoie de orice ajutor in domeniu (chiar si micile sfaturi UTILE valoreaza enorm la astfel de evenimente) nu ezita sa treci “pe la mine”.
Intamplator, sau nu, fac parte din domeniul acesta si poate iti pot fi de folos, intr-o masura oarecare. Timpul ni-l mananca o gramade de lucruri, deseori, dar nervii nu ti-i macina, ca nu asa se rezolva treaba! >:D< Keep in touch!
Mereu sunt sufocata de propriile mele obiective…si constat cu regret ca acum 10 ani adica la 14 ani eram mult mai disciplinata si mult mai hotarata asupra obiectivelor mele…apoi m-a lasat condusa de dezamagiri si viata mea s-a transformat intr-un continuu calvar fiindca m-am lasat influentata de cei din jur incercand sa fiu tuturor pe plac. Obiectivul meu nu este sa aduc timpul inapoi ci sa-l utilizez cat mai bine pe cel prezent.
Iti recomand filmul “Click”, o comedie light 🙂 in care este vorba despre exact ceea ce ai scris in postul tau.
Numai bine !
al meu este sa iau licenta si sa ma inscriu la master la bucuresti dupa aia ami vedem:)spor la preagtiri cu nunta sunt convinsa ca o sa iasa ceva cel putin minunat:*
Ei, asta este exact ce doream sa aud, adica de la altcineva in afara de mine. De curand am ratat un obiectiv,un obiectiv de o importanta foarte mare,un job care mi-ar fi schimbat viata, am fost tare demoralizat, si oricat mi-as fi spus eu toate lucrurile acestea, nu am reusit sa ma mobilizez, dupa cum am zis cred ca aveam nevoie sa aud de la altcinceva. So, thank you for that.
zilele acestea ma gandeam ca nu traim decat dintr-un termen in altul: examen, plecare la mare, vizita cuiva drag, sfarsitul lunii, zi de salariu:)…daca nu am mai avea termenele astea, cum ar fi? eu nu imi amintesc cand am avut ultima perioada in care sa nu am un termen stabilit pentru ceva, sa nu astept sa vina o anumita zi…am atat de multe termene, obiective pentru perioada urmatoare(inclusv sesiune si examene, de celelalte nu mai zic), incat urmatorul termen este sfarsitul de saptamana, cand mi-am propus sa ajung in parc si sa “ma uit” pe o banca la soare…