Cati ca el?

Stiu, cu declaratia asta risc sa pic in disgratia multor parinti.

Totusi, nu-mi propun decat sa fiu sincera. Si sunt aproape convinsa ca si tu ai trecut prin asta macar o data.

Sau daca n-ai patit-o personal, pun pariu ca stii cel putin o persoana care a trecut prin treaba asta si s-a simtit la fel ca mine.

Numai ca – cumva – subiectul asta e tabu. Cu toate ca…

Eu risc. Si daca te fac sa zambesti macar putin in timp ce citesti, ma declar multumita.

Bebe_Gras_bigAsadar, e clara treaba: fiecare nou-nascut e fermecat, rupt din stele, dat cu praf de zana si atingeri de printesa, mirobolant ca Fat Frumos, destept ca Dexter si cuminte cum nu s-a mai pomenit un altul, manca-l-ar mama pe el de special.

Mai ales pentru parintii lui, normal.

[Sursa] foto.

Acum, ca restul comunitatii ii recunoaste sau nu toate virtutile de mai sus, e irelevant.

Si asta pentru ca indiferent daca comunitatea o face sau nu in mod voluntar, parintii lui – ai copilului – au aproape invariabil grija sa repete incontinuu toate cele pana cand poti sa reproduci din memorie fiecare gangurit de-al bebelusului, fiecare oftat, fiecare part (da, “part” cu tz la sfarsit) si sa desenezi cu ochii mintii fiecare unghi sau profil al piticului lor far’ de pereche.

Inca nu stii la ce ma refer?

Probabil ar fi mai eficient s-o spun pe sleau in cazul asta.

Iti amintesti cum a fost atunci cand colega ta de munca/ vecina de palier/ prietenul din copilarie/ cumnata unchiului de cumatru vitreg a devenit parinte?

Daca nu-ti amintesti, permite-mi sa-ti spun eu. Mai mereu e la fel, asa ca intuiesc raspunsul.

In primul rand schimbarea se anunta printr-un wallpaper cu ‘al mic mot pe desktop. O poza cu manca-l-ar mama pe el in toata splendoarea. Eventual gol, la nudul gol, daca imi permiti licenta.

Corect, dragut, emotionant, la indemana.

Totusi, manevra e o invitatie incontestabila la intrebari suplimentare.

Care intrebari – firesti si pur politicoase, de cele mai multe ori – starnesc – cum altfel? – un interminabil sir de explicatii, detalii si fotografii.

Necerute, neasteptate si – cel putin de la un punct incolo – sufocante.

Gata, ti-ai amintit de cate ori ai vizionat albumul foto al celui mic?

Album facut pe ore, pare-se, ca de la o zi la alta copilul crestea prea mult.

L-ai vazut inca din burta, de la prima ecografie.

Apoi la nastere, la 2 ore de la nastere, la prima baita, la prima masa – ups, aici ai zarit si-un san – la el in patut, cu bunicii, cu prietenii, la botez, in tava de cuptor – asta fiindca au vrut ai lui sa faca misto de el peste ani si ani – in putulica goala la mare, dormind, tipand, facand primii pasi, cazand in fund, razand.

Nu, n-am terminat enumeratia, dar n-are rost s-o completez. Ai inteles cu siguranta ideea.

La fel, cred ca ti-ai amintit deja cat de induiosat ai fost la primele cateva poze si cum n-ai mai avut nicio sansa sa scapi de vizionare mai apoi.

Indiferent de cat de ocupat te-ai declarat fatis, vreau sa spun.

Nu, e musai sa vezi albumul complet. Si, evident, se recomanda sa exclami cate ceva la fiecare poza.

Just, o sa spui ca nu-s parinte si atunci nu inteleg fenomenul.

Si-o sa ma acuzi – posibil – ca minimalizez dragostea de mama.

Departe de mine gandul asta.

Cu toate astea, iti spun cu mana pe inima ca – atunci cand va fi cazul – o sa ma lupt din rasputeri cu pornirea asta sora cu pocneala.

C-o sa-mi iasa sau nu, mai vedem. 🙂

  • Share pe Facebook
  • Google+
  • Twitter
19 comentarii despre "Cati ca el?"
  1. esti amuzanta! Am copil, dar nu mi-a placut sa ma dau mare in fata tuturor…pentru fiecare parinte copilul lor este cel mai cel, dar e bine ca asta sa si-o pastreze pentru ei. Mi se pare ca tine de intimitate…

  2. de acord cu tine ca de multe ori dorinta de a se lauda a parintilor cu progenitura devine obsesiva…dar cred ca e normal (si eu mi am obsedat prietenii pe fb cu pozele cu bebe)din moment ce universul tau ca parinte la un moment dat se invarte vrei nu vrei in jurul lui (a bebelusului) in sensul ca in momentul in care devii mama te concentrezi cam tot timpul tau asupra bebelusului …-nu prea mai ai timp sa faci si altceva ..zic si eu..dar da de multe ori proaspatii parinti devin prea insistenti cu povestile,pozele etc in ceea ce priveste bebelusul ..

  3. Off! Cum te inteleg…eu insami mamica de o Andreea de un anisor, am ajuns sa ma intreb obsesiv daca nu cumva am postat prea multe poze desi pana la botez nimeni n-a vazut-o…Si nici poze de la baie sau cu ea gola n-a vazut nimeni! Nici poze cu mine alaptand etc.Acum,dupa ce-a implinit un an, am rarit si mai mult pozele postate si povestile despre ea! Desi in mare parte eu povesteam doar cu cei apropiati, mi-am dat seama ca poate nu-i intereseaza cat de greu imi este sau daca parturile fetitei sunt pe placul lor 😛 Plus ca daca apropiatii au bebe, se confrunta cu ce ma confrunt si eu iar daca nu au si isi doresc, nu vreau sa le amarasc eu viata 😀

    1. :))) Bravo.
      Stiu ca-i mandria cea mai mare, dar devine sufocant pentru ceilalti, pe cuvant…
      Sa-ti traiasca Andreea!

  4. Asa e 😀 Si cum sunt foarte mandra ca i-am pus numele Andreea, trebuia sa-ti spun si tie :)) Mai sunt faze sufocante pe care le fac in continuare 🙁

  5. din punctul de vedere al parintilor, bebeii sint cei mai cei, dar, vi s-a intimplat vreodata sa vedeti un nou nascut si sa nu fie tocmai cel mai cel si sa ramii uimit de reactia celorlalti si a ta implicit: Vaiiiiiiiiiiiii ce frumusel e, superb, etc… ca doar n-ai sa le spui parintilor ca nu e chiar asa frumos. nu ma judecati, nu sint rea, dar se stie ca nou nascutii nu sint chiar frumusei in primele zile, cel putin marea majoritate.

    1. Asa e :))))
      Dar..da..in primele zile.Api se fac atat de dulciii toti! Pana incep sa tipe si sa planga,sa te muste de nas si sa te traga de cercei,bratari,lant ..si mamica fericita “asa mai bravoo fata mea! uite-o ce puternica e!” AALOOOO e lant de auurr!!
      Dar se poate sa te superi pe aia mica? NUU!!!

      Apropo..abia astept sa am copil..cedca vreau nu vreau sa fiu asa singura mama cu singurul bebelus pe lumea asta hahaha 🙂
      Imi plac copii de mor ! Sa vedem cum o sa ma descurc cu propriul copil..:))

  6. 🙂 Adevarat!! Superbe expunere a traierilor noastr , cei care nu avem copilasi. Subscriu in totalitate 🙂

    1. Adevarat!! Superba expunere a trairilor noastre , cei care nu avem copilasi. Subscriu in totalitate 🙂

  7. Sunt mama,dar cand mi-am vazut prima data progenitura mi s-a parut cel mai urat copil din lume si ma uitam la colega mea de salon cum plangea de sarea camasa de pe ea si eu ma intrebab daca asa trebuie sa fac si eu…… si cred ca de atuni am invatat ca sigur sunt copiii mai frumosi,mai destepti etc de cat al meu.Dar pt mine,el e minunea mea,dar ca mama,chiar consider ca e necesar sa-i vad si defectele

  8. Am mare noroc cu prietenii mei. Nu m-au sufocat deloc cu poze sau povesti. Dar am intalnit si oameni(colegi) care au asemenea apucaturi. Si stai sa vezi cand se intalnesc in acelasi loc de munca multi de genul asta. Nu mai vorbesc decat de cum face caca, cand face, de cate ori face etc. O iei razna daca stai 1 minut in preajma si asculti fara sa vrei. Si eu sper sa nu ajung asa, sa nu ma tampesc cumva dupa nastere si sa-mi pierd ratiunea. 🙂 🙂

  9. Andreea draga, m-ai surprins cu subiectul asta!Citeam si deja ma imaginam mamica, facand toate lucrurile asta, nu in aceeasi ordine, evident.
    Vad in grupul meu de cunoscuti, mamici de genul.Explicatia vine la pachet cu nasterea.Am primit raspunsul “O sa intelegi cand o sa ai copil”.
    Iar acum, tot aman momentul in care..o sa am copil.
    Sper sa nu tampesc de tot!:)

    Sa ai un weekend stralucitor!

  10. Ai vorbit ca un leu adevarat!
    Si eu am aceeasi problema. Nu sunt mama, dar am fost dadaca de profesie pentru verisori si pt fratele meu care acum are 9 ani si eu 27… Prietena mea ce ami buna a nascut acum 3 luni. Inainet de nastere hormonii la cote maxime nesuferita din cale afara, am zis ca trece… Dupa perioada de dupa nastere am zis la fel. Acum se chinuie sa imi spuna cat de cuminte e copilul ei care nu sta decat in brate si de feicare data cand il vad plange daca nu ii dai atentie timp de 5 minute. Totul este reglat atunci cand mamica spune: hai ma mami vrei sa ne facem de ras, ca tu esti cumninte?!?
    Si declar cu mana pe inima nu os a intleg nimik altceva cand voi avea copil! O sa te si anunt aici la tine pe blog cand va fi momanetul sa iti spun daca maternitatea iti schimba viziunea asupra lumii sau atata a zacut in neuronii tai de la inceput!

Leave a Reply to Madalina Stoica

Your email address will not be published.