Dar despre surorile Cenusaresei de ce nu vorbeste nimeni?

CenusareasaTraim intr-o societate ale carei presiuni recurente se resimt la toate nivelurile.

Inca din copilarie suntem pusi sa alegem clar si raspicat ”ce-o sa fim cand ne facem mari?”.

Apoi, nu trecem bine de hopul celor 20 de primaveri ca cei mai conservatori dintre ortodocsi vor fi curiosi ”cand ne asezam la casa noastra?”.

Fireste, nici casnicia nu miroase a bine pana nu dam lumii intregi in scris ”cand facem cel dintai copil?”.

Iar exemplele nu se sfarsesc aici.

De fapt, taman asta e partea mai proasta, din punctul lumii de vedere canoanele si constrangerile nu se sfarsesc niciodata.

Ba mai mult decat atat, pe masura ce trec anii tind sa se apese din ce in ce mai puternic pe umerii nostri.

Stilleto nudeRevenind insa la prima intrebare dintr-un sir lung de dileme existentiale, iti marturisesc sincer ca acum mai bine de 20 de ani m-am hotarat sa candidez pentru ”Printese”.

Ei bine, da, o spun din nou: am vrut sa fiu Printesa si imi asum. De meserie Printesa, vreau sa zic, raspunzand astfel la cea dintai dintre dileme.

Si pana la urma poate ca as fi tinut cu dintii de planul initial daca n-as fi suferit una dintre deziluziile la care te vei fi asteptat mai putin.

Se intampla pe vremea cand aveam doar 13 ani…

Sandale rosii strasuriAtunci am realizat ca nicio printesa despre care sa se fi povestit vreodata in lumea aceasta n-a purtat 38 la picior. In niciun caz.

Asta fiindca potrivit sabloanelor, orice printesa este – prin definitie – o faptura delicata, suava si gingasa, care are musai niste picioruse mici cu care sa paseasca marunt prin regat.

Insa partea cu adevarat ”tragica” pentru mine abia acum incepe.

Ca si cum n-ar fi fost suficient ca la 1,64 m inaltime port 38 la picior – pasind prin viata cu un echilibru si o stabilitate mai rar intalnite – vreme de cativa ani am trait in negare.

Am insistat sa le demonstrez rautaciosilor ca nu-s urmasa lui Big Foot si m-am incapatanat sa port incaltari dintre cele mai fixe, ba chiar cu un numar mai mici, uneori.

Mama-vitrega-si-surorile-CenusareseiMi-am gasit de fiecare data motivatia in modele inspirationale desprinse din basmele culte, acolo unde premergatoarele mele – bietele surori cu piciorul prea mare ale Cenusaresei – si-ar fi dat – vorba aceea – cel putin un deget de la picior pentru a-si atinge obiectivul.

Acestea fiind spuse, asa cum era de asteptat, durerea si chiar carnea vie, bataturile si ranile provocate de pantofi au facut parte din viata mea o buna bucata de vreme.

Pana mi-a venit mintea la cap, carevasazica, am dat la A.S.E. in cautarea unei alte vocatii si am abandonat sporturile acestea extreme, dar si Liga Printeselor.

De atunci imi comand 38 la raft fara sa mai vorbesc in soapta si astfel, cand vine vorba de incaltari, ma confrunt exclusiv cu situatii dintre cele clasice.

Pana la urma am ajuns la convingerea ca nu exista opinci suficient de frumoase daca nu-s cel putin cateva zile incomode, macar ”pana se lasa”, vorba celor mai batrani decat noi.

Noroc cu stiinta care avanseaza continuu si se ramifica pe toate planurile, asa ca in zilele noastre ajutorul vine de la Compeed, plasturii care actioneaza ca un al doilea strat de piele si reusesc sa amelioreze instant durerea provocata de basici si alte rani ale piciorului.

Secretul lor sta intr-un gel activ care imbunatateste hidratarea si refacerea pielii.

Si in lipiciul care ii fixeaza zdravan in zona cu pricina – bag de seama – spre deosebire de plasturii care se dezlipesc si migreaza fara voia noastra, devenind total ineficienti.

bataturi-profunde--interdigitaliProbabil asta si datorita faptul ca cei de la Compeed sunt ”configurati” pe mai multe categorii, in functie de profunzimea si pozitionarea bataturii.

Si daca tot ti-am vorbit putin despre produs, ce-ai zice de un concurs?

Iti garantez ca platforma www.pentrucapantofi.ro ti-a pregatit o multime de premii numai bune pentru dressing-ul tau.

Te asteapta 4 voucher-e pentru pantofi a cate 1000 RON fiecare sau chiar 1 voucher de 3000 RON, oferite prin tragere la sorti pana in data de 30 Iulie.

Chiar si asa, ca sa fie treaba si mai antrenanta pentru tine, iti spun ca inclusiv blogul acesta a intrat in competitie cu alte doua bloguri, in incercarea de a strange cele mai multe si mai frumoase povesti personale legate de pantofii preferati.

Asa ca sansele tale de castig cresc.

Suplimentar fata de voucher-ele de pe site-ul www.pentrucapantofi.ro, abia astept sa-ti pot oferi personal unul dintre cele cinci premii constand in produse Compeed puse in joc sau voucher-ul de 500 RON din care sa-ti poti alege si mai multe perechi de pantofi potrivite garderobei tale.

Dar pentru voucher avem nevoie de o colectia cat mai mare de comentarii la articolul acesta.

In orice caz, mai multe decat reusesc sa stranga celelalte doua bloguri din concurs.

Cu alte cuvinte, ma bazez pe tine sa-mi scrii povestea pantofilor tai preferati pana cel tarziu lunea viitoare!

Bafta!

  • Share pe Facebook
  • Google+
  • Twitter
155 comentarii despre "Dar despre surorile Cenusaresei de ce nu vorbeste nimeni?"
  1. Te rog frumos, sandalele rosii din imagine, de unde sunt? ii pot gasi la vreun magazin pe meleagurile noastre? Sunt exact ceea ce imi trebuie pentru nunta mea ce va urma.. 🙂

  2. Bună, povestea mea şi a pantofilor mei preferaţi ţine de faptul că eu am avut o problemă la unghii: creşteau în părţi, dar în carne. Se infectau şi arătau foarte dizgraţios. Nu purtam pantofi pentru că mă durea, purtam doar încălţăminte uşoară şi fără vârfuri rotunjite. A fost greu şi aş fi dat orice ca să nu mă mai doară şi să fiu normală, să pot purta pantofi frumoşi, balerini ca orice altă fată. Mi-aş fi dorit să pot adormi şi să mă trezesc doar când totul s-ar fi terminat, când nu aş mai fi avut nimic. Mi s-a spus să am răbdare, să aştept şi să dau timp corpului meu să lupte contra acestei probleme, ca unghia să nu mai crească atât de repede. Astăzi totul a trecut şi parcă nu realizez, am senzaţia că trăiesc un vis. Pot purta orice pantof, căci acum am terminat cu durerea. Visul meu s-a împlinit şi sfătuiesc pe toată lumea să aibă răbdare, căci totul ţine de modul în care te priveşti pe tine însuţi. Trebuie să poţi vedea dincolo de aparenţe şi să iubeşti persoana care ai fost şi vei fi.

  3. Imi amintesc prima pereche de patofi preferati. Se intampla acum 18-19 ani de zile. Sora mea se pregatea pentru banchetul de clasa a XII-a, eu mai mica decat ea cu 6 ani de zile. M-am dus impreuna cu mama si cu ea la cumparaturi. Era un magain nou deschis, cu incaltaminte din Italia( era numai incaltaminte superba). Stiu ca sora mea si-a cumparat o pereche de pantofi cu toc, multicolori, pe atunci mi se pareau cea mai frumoasa pereche de pantofi, dar m-am inselat. I-am zarit pe raft pe cea mai minunata pereche, erau negrii din lac, far toc, cu o talpa usoara si dupa ce se termina talpa aveau o dunga aurie. Nu am din pacate nici o poza, dar ei au fost pentru mine cea mai frumoasa perche de pantofi.Stiu ca m-am rugat de mama sa mi cumpere, sora mea nu a fost deacord, ca am venit sa cumparam pentru ea si daca nu ne ajung banii si pentru ce mai are ea nevoie, ca eu nu am nevoie ca am doar 13 ani, dar mama mi i-a cumparat.Am fost cea mai fericita. Stiu ca stateam in casa si ma uitam la ei in cutie, imi era teama sa nu ii stric. Am fost si mai mandra cand ii purtam si erau admirati de colegele mele de la scoala si imi amintesc ca si profesoara de atelier de atunci mi i-a admirat. Deci, pantofii mei preferati sunt de cand aveam 13 ani.

  4. Huh. Acum vreun an eram prin oras mandra de noua achizitie: o pereche de adidasi cumparata nu de la un magazin de specialitate, ci de la unul de haine. Mandra nevoie mare, adidasi din piele normala si putina piele intoarsa, o nebunie. Era o zi de plimbat, asa ca nici nu m-am gandit la o a doua optiune atunci cand i-am ales sa-mi fie partasi. Si cand sa-mi fie lumea mai draga-ca de, toata lumea ii admira- hop!, incep sa simt un oarecare deranj la locul magic unde are loc fabricarea basicilor. Am mers eu ce-am mers, negandindu-ma cat de rau poate fi si cand am ajuns la o farmacie, mare mi-a fost mirarea ca basicile nu mai erau basici, erau rani de-a dreptul. Normal ca am fost nevoita sa anulez toate planurile, m-am urcat intr-un taxi ca Cenusareasa la miezul noptii si cand am ajuns acasa, da-i cu sprayuri, da-i cu creme, cu tot ce trebuie.

  5. Draga Andreea,

    Doresc sa-ti povestesc despre “rodajul” rapid, dar extrem de dureros, al unei perechi de pantofi/sanda de panza, cu talpa ortopedica, lila. Superbi erau, dar pe cat erau de superbi pe atat de durerosi.
    Ii aveam de un an de zile, timp in care i-am purtat cu mari dureri cate 1-2 ore…pana in urmatoarea primavara, cand am fost prima oara la Paris! Unde, bineinteles, am dorit sa fiu o diva in capitala modei, si i-am luat cu mine. Doar pe ei si-o pereche de balerini noi, nerodati nici ei, care mi-au facut niste bataturi tare incomode doar cat am fost pe drum…
    Drept urmare, in prima zi de vizitare, am luat cu prietenul meu, la picior, TOATA Sena…cu pantofii mei lila…
    Nu va puteti imagina cata tortura, cate leucoplaste schimbate la fiecare 10 minute de mers, imi venea sa plang, sa merg in maini, sa merg desculta, calare, inot, orice, numai nu in pantofii lila! Asa am tinut-o o zi intreaga, de la 10 dimineata, pana la 11 seara cand ne-am intors la hotel!
    Am crezut ca n-o sa-i mai port vreodata!

    Doar ca, rodandu-i atatea ore, urmatoarea data cand i-am incaltat, 2-3 saptamani mai tarziu, n-am mai avut nicio problema, si i-am purtat 2 ani fara nicio alta batatura sau durere!

    Si-am incalecat pe-o sa, si v-am spus povestea mea!

    P.S.: Am si poza, cu pantofeii minune, dar nu stiu cum as putea s-o incarc aici.

  6. Pantofii mei preferati sunt cei pe care i-am purtat la nunta. Am fost destul de panicata atunci cand mi-am ales pantofii pentru nunta dupa atatea povesti pe care le auzeam: “o sa te descalti pe la jumatatea nuntii pentru ca nu mai poti sa stai pe tocuri, sa-ti iei balerini/adidasi la tine pentru ca e musai. Ce printesa adevarata in ziua nuntii poarta adidasi sau sta desculta pe ringul de dans? Iar pentru ca am plecat de la nunta dimineata, pe tocuri, cu rochia de o tona pe mine, ei au devenit pantofii mei preferati. Si am reusi sa-mi fac o tinuta unde chiar daca au fost de mireasa, au mers de minune cu o alta rochie.
    Te pup!

  7. Buna,
    Perechia mea de pantofi favorita este una care are un toc foarte inal, sunt sexy si totusi atat de comozi. Cand stiu ca merg intr-un loc in care vreau sa dansez mult, ei sunt pantofii pe care ii aleg.

  8. Draga mea Andreea,
    Imi amintesc cat de mult imi doream cand eram mica sa am pantofi cu talpa gen trupa Andre. Desigur nu i-am avut cand erau in voga, i-am avut mult mai tarziu. Dar i-am purtat cativa ani chiar daca nu mai erau de mult la moda.
    Ii am si acum, dupa ani de zile, dar nu ma mai incap insa ii pastrez ca amintire.

    1. 7.
      Impartim aceeasi placere vinovata, apropo. Ma refer la bucuria piticului, promovati intensiv de Andre, asa cum spuneai. :p

  9. Scumpa Andreea,
    Cu mai multi ani in urma, pe cand eram inca micuta si timpuri mai grele, mama mi-a cumparat o pereche de sandale. Eram foarte indragostita de ele.Parca le vad, culoare rosie si bretelute. Intr-o zi, neastamparata de mine am pierdut o sandala intr-un iaz in apropiere de casa mea :))), nustiu cum s-a intamplat, dar pot sa zic cu mana pe inima ca in acea zi am mancat papara. Si acum, cand stam la povesti cu mama mea, ne aducem aminte cu bucurie de acele momente si radem. Sunt aintiri si vor ramaine in mintea noastra pentru toata viata.
    Te pup!

  10. Pot spune ca sunt indragositita de balerinii mei, cei roz prafuit cu fundita cu margini aurii, sunt minunati, sunt atat de frumosi ca nu vreau sa ma mai descalt, dar si incredibil de comozi, se adapteaza si la o tinuta casual, dar pot alerga si dupa cei mici in parc. Dar pot spune cu mana pe inima ca in primele noastre zile de iubire, au fost caz artagosi cu picioarele mele, pana s-au acomodat, dar acum stam toata ziua imbratisati sau incaltati, cum vreti voi sa spuneti!

  11. Buna,
    Povestea mea cu incaltaminte este demult tare, atat de demult incat nu mai tin minte :-D, zic asta pentru ca tocmai am implinit 36 ani hehehe….
    Ei bine, problema mea este ca la 163cm port la incaltaminte nr 35, si uneori chiar si 35 imi este mare….daca incaltaminte pentru zi de zi mai gasesc niste modele la raionul pentru copii, ei bine pentru o tinuta de gala nu pot sa incalt sandale cu fundite si diverse animalute pictate….si aici abia incep problemele….pentru ca am si degetele la picioare foarte lungi, la fel ca la maini, insa daca la maini este ceva placut, la picioare este deranjant, si nu ne oprim aici, degetul mic la picior este la nivelul degetului mare la lungime,si urmatoarele doua degete mai lungi putin, si nu mai scurte cum are toata lumea…asa ca la sandale cel putin ale mele degete stau putin in aer…si este o intreaga aventura sa gasesc marimea 35 cu partea din fata putin rotunjita si nu ascutita….

  12. Buna, Andreea! Ce zici de mine care am 1.60 si port 38? :))).Aia 4 cm, conteaza :))). Te sustin si ma regasesc perfect in ceea ce ai scris :)). Macar sa fie asta singura noastra problema! Am o pereche preferata de pantofi, din piele, insa nu stiu cum am mers cu ei de am reusit sa tocesc flecul, stramb :)). A fost nevoie sa.i fac pe comanda pentru ca ca am un picior mai dificil putin, in sensul ca am piciorul mai lat iar toti ceilalti, ma bat :)). M.am ales cu o sensibilitate de la atatea batai, incat nu stiu ce sa mai fac. Am zis ca na, imi iau din piele ca sa nu ma aleg iar cu niste batai, insaaaa, nu am scapat de ele nici in acest fel. E clar ca au o sensibilitate la mine. Asa mahnita sunt cand patesc asa, pentru ca nu apuc sa merg mult cu ei, ca incep sa ma bata. Si cum noi fetele, suntem dependente se pantofi, pentru mine e un chin :(. Cam asa e povestea pantofillor mei preferati. Zi buna!

  13. Buna Andreea,
    Hmm, ai atins un subiect mai “wweird” pentru mine.Mi-au placut dintotdeauna pantofiorii cu toc , cu platforma ,toate felurile posibile ,dar..era o problema ,de fapt erau cam mai multe .Prima ar fi clar super 39/40-ul mereu care nu-mi prea intra in nici un pantof pe care puneam ochii.Sa bagam la socoteala “piciorusul” meu nu tocmai subtirel sa dea asa bine in unele modele.A fost super greu si extra lung timpul in care mi-am dat seama ce modele mi-ar avantaja piciorul si in ce magazin se gasesc si numere mai mari.Daca spun si faptul ca fac bubite si bataturi cam la orice incaltaminte noua , s-ar zice ca sunt ..nu stiu , incarcata cu forta malefica a pantofilor?! :)) kisses!

  14. Povestea pantofiorilor mei incepe astfel: vara trecuta imi doream foarte tare o pereche de pantofi decupati, dar cu bareta si am batut-o pe mama la cap sa-mi cumpere o pereche, pana mi-a cumparat. Eram foarte bucuroasa ca i-am primit, insa pe cat de bucuroasa eram ca i-am primit pe atat de tare era si durerea provocata de acesti pantofi. Mi-am facut bataturi si basici la picioare, atunci am zis ca nu-i mai incalt niciodata,pana data viitoare, desigur. Si i-am incaltat si a doua oara pt ca imi plac la nebunie. I-am incaltat iar, desi stiam ca o sa-mi fac rani la picioare, insa o colega mi-a recomandat plasturii compeed si de atunci îi am in geanta mereu. Sunt foarte buni si daca am o rana la picior pot purta orice pereche de pantofi pt ca acesti plasturi nu se deslipesc, spre deosebire de cei obisnuiti care iti umbla prin pantofi.

  15. Buna,
    6 ani de zile, dupa banchetul de absolvire a facultatii am avut probleme cu unghiile incarnate la ambele degete mari de la picioare. Durere insuportabila, zeci de operatii nereusite, ardere cu argint si nimic bun. Intr-un final, am gasit doctorul care m-a operat si am scapat de durere si mai ales de frustrare.
    Pentru femei nu exista frustari mai mari decat sa nu isi poata lua ce isi doreste si sa nu poata purta. Chiar imi luam pantofi josi si cu numere mai mari care sa ma deranjeze cat mai putin posibil, desi fiecare pas era un chin. Am urcat pe munte cu dureri, am avut nunta in dureri la degete. Un chin, dar sunt fericita ca am trecut peste. Cand am vazut ca scap de problema mi-am promis sa imi cumpar cei mai frumosi pantofi. Mi i-am facut chiar la comanda si atunci cand ma incalt cu ei sunt fericita ca sunt sanatoasa in primul rand! Ma transform mai ceva ca Dorothy:)
    Va doresc tuturor sanatate, ca sa va puteti bucura de cei mai buni prieteni: pantofii!

  16. Buna Andreea! Cam grea tema concursului deoarece cred ca fiecare dintre noi avem muuuuuulte perechi de pantofi preferate cu muuuuuulte povesti…eu de-a lungul timpului pot sa spun ca am avut cate o poveste cu aproape toate perechile de pantofi, pot sa spun ca am avut cateva perechi preferate pe care le purtam intens deoarece mi au placut foarte mult. o aventura este cand imi caut sandale cu toc sau pantofi pentru ca port 36 si de obicei la aceste articole 36 imi este mare si ma chinui sa caut 35, la unele modele nu exista decat pana la 36 ….deci big problem cu marimea 35. pana la urma se rezolva. o zi frumoasa!!!

  17. Povestea pantofilor preferati…greu de spus imi amintesc si zic auuua,albi toc potrivit in jur de 10..perfecti pt orce moment

  18. Cred ca am intalnit si eu pantofii Cenusaresei 🙂 In cea mai importanta zi din viata mea (stiti voi, ziua aia :)), am ales sa port niste conduri nr.36, frumosi foc. Eu port 37, uneori 36… nepotrivire de numere. In cazul pantofilor cu pricina, 36 imi veneau bine, dar dupa 15 min credeam ca port opinci din plumb, iar in 37 ma simteam ca in papucii lui Ghita Muresan. Dar nici la pantofi nu am renuntat. Asa ca, timp de 10 ore m-am simtit ca sora Cenusaresi in pantofii de clestar. Am mai avut niste opinci de schimb, dar na, e mai de covoru’ rosu la 1.70 decat la 1.60.

  19. Buna…eu nu pot povesti nimic…am probleme cu unghiile ddegetelor maru de la picioare si niciodata nu pot sa port ce mi-ar placea… Tot timpul port ceva care sa imi ascunda problema… 🙁

  20. Daca la tine e o problema faptul ca porti marimea 38, atunci in cazul meu care port 33,34 si cateodata 35 e o adevarat aventura sa gasesc ceva elegant, cu toc si potrivit piciorusului meu (deci ma incadrez cu success la postul de printesa ravnit de tine)….norocul meu este ca se mai gasesc modele cu numere mici(foarte mici) 🙂 la magazinele cu produse din piele naturala. Cu toate astea, am cateva perechi de incaltaminte pe care le pretuiesc foarte mult,deoarece au fost cu greu gasite…

  21. eu sunt o altfel de cenusareasa…pantofi ii port numa la ocazii speciale in rest sunt o cenusareasa a adidasilor…tot timpoul trebuie sa am o pereche noua…si in diverse culori..imi e foarte greu sa renunt la o pereche si ma atasez f tare de ei…in chimb am si eu niste sandale rosii..la care tin f mult

  22. Pantofii mei preferati? e o intrebare grea. Prima data m-am indragostit de o pereche de pantofi cand aveam 9 ani. I-am vazut si in fiecare zi visam la ei. Erau albi cu bareta si putin toc. Cei mai frumosi! M-am plans dupa ei la mama jumatate de an, pana cand, la sfarsitul anului mi i-a luat. Am fost cea mai fericita. Anii au trecut, si cand am terminat clasa a 12 – a mi-am luat cele mai frumoase sandale: gri, cu platforma si multe cureluse….si le-am tot purtat, chiar si acum, dupa 4 ani, le ingrijesc ca in prima zi, sunt preferatele mele. Momentan, “iubesc” o pereche de pantofi maro cu negru, in genul celor albi din copilarie. Sunt preferatii mei. Ii port de cate ori am ocazia, pentru ca in general prefer sa ma incalt cu ceva comoda. 🙂

  23. Draga Andreea,
    experientele mele cu incaltari, inalte, joase sau sport, sunt extrem de palpitante, intrucat absolut toate imi creeaza acel disconfort, basicute, bubite, vanatai, bataturi, formatiuni crescute in plus (WHAT?!). De ceva timp incerc, pe cat posibil, sa imi achiztionez pantofi de calitate, dar de multe ori sunt pacalita de preturile uriase, care nu justifica decat poate chiria enorma a spatiului de unde cumpar. Astfel, pentru ca abia am terminat liceul, si pentru ca nu-s independenta din punt de vedere financiar, incerc sa-mi cumpar conduri la preturi rezonabile.In acest sens, mi-am achiztionat mai demult, o pereche de sandale cu platforma, absoluttt superbe si de calitate, la pret de chilipir. Le-am purtat ceva timp, fara pic de repros pentru ele. De curand, mergand la film cu noul meu iubit, m-am gandit sa le etalez alaturi de o tinuta pe masura, pentru a-l impresiona pe Fat-Frumos. Zis si facut! Am avut parte de o zi superba, vremea a tinut cu mine intr-o zi de aprilie din anul acesta.Ce s-a intamplat, insa, dupa ce-am iesit din cinematograf, a fost oroarea vietii mele. Ploua cu galaeata, noi nu aveam umbrela. Eram imbracati de vara, iar eu aveam minunatele sandale maro-ciocolata neagra (intense dark), in care nu numai ca mi-au inghetat picioarele, dar le-am si udat de mama focului…M-am udat pana la piele. Pana aici, nimic stanjenitor, pentru ca si prietenul se afla in aceeasi situatie: ud pana la piele si inghetat de frig. Lupta cu ploaia a continuat pana ne-a venit taxiul, care ne-a lasat direct acasa la el, unde maica-sa ne astepta cu sufletul la gura din pricina furtunii. Am facut rapid dus, ne-am uscat, ne-am schimbat imbracamintea si am savurat un ceai cald. La un moment dat, eu am adormit, insa cineva care se hlizea in spatele meu m-a trezit. Era prietenul, care imi privea talpile-ciocolata neagra.Am sarit rusinata din pat catre holul de la intrarea locuintei lui, insfacand sandalele in mana. Erau si ele decolorate inauntru, in forma de picior.Rosie la fata, m-am dus defensiva la Mihai si i-am spus “E de la sandale!”, de parca nu m-am facut oricum de ras, chiar daca nu veneam de la sapa. Sandalele mele ‘de calitate’ la pret de chilipir, erau intr-adevar chilipiruri. M-au tinut ele ceva timp…pana au dat de apa. Toata acea vreme prielnica a fost doar noroc :)) Mentionez ca s-a curatat foarte greu ‘vopseaua sandalelor’ de pe talpile mele. Prietenul a consemnat asta pe o foaie de jurnal si de-atunci, imi mai studiaza la rastimpuri talpile.
    Cat despre masura la picior, si eu tot 38 port. Nu am avut niciodata complexe in ceea ce priveste acest aspect. Plus ca,in gasca de fete din care fac parte, sunt cea care poarta cel mai mic numar, si care e complimentata ca are un picior suav si gingas. Ma bucur mult ca ai trecut peste acest complex,pentru ca, hei, nu dau exemple, dar poti sa cercetezi, sa vezi ca vedete ‘printese’ de pe la Hollywood, si cele mai in voga celebritati, poarta numar mare la picior (40-41). Multumim mult pentru acest concurs! Sper ca blogul tau sa castige! Pupici!

  24. Buna Andreea,povestea pantofiorilor mei preferati este una lipsita de specificul “glamour” dar plina de sentiment pentru mine.Bunica mea traieste la tara,la 300 de km de noi(Bucuresti)si in fiecare miercuri se tine vesnicul targ in sat,de unde de bine de rau,cumperi ce ai nevoie.Acum 2 doi,la un astfel de targ bunica a dat (cum numai bunicile reusesc) peste un stand pitit cu incaltaminte.Nu stiu nici acum cum a nimerit numarul potrivit(eu oscilez mereu intre doua numere,pacat ca nu se mai fac cu jumatati),dar mi-a luat o pereche de balerini SUPERBI.Simpli,de un bej din piele intoarsa si in fata lacuite.Stiu ca probabil te intrebi ce poate fi asa de wow,incat sa fie pantofii mei preferati,dar sunt acei pantofi care sunt comozi,care iti imbraca piciorul mai bine decat orice alt pantof,pe care simti ca-i poti folosi si cand alergi dupa metrou si cand e vorba de o seara de dans.
    Pentru mine ,acei balerini bej din piele intoarsa sunt perfectia..poate unde sunt de la bunica,si ma gandesc cum puteam eu sa caut in toate mall-urile si magazinele posibile si ea mi i-a gasit intr-un targ dintr-un satuc din Olt..
    Felicitari pentru blog si Doamnee cum sa-ti fie rusine cu marimea 38..sunt convinsa oricum ca tu te tragi din Cenusareasca..te tradeaza ochisorii si parul balai :*

  25. Buna Andreea!!!! povestea mea este ca eu am purtat pantofi doar la nunta care evident m-au strans pentru ca nu am stiut sa-i aleg fiind o fire mai sportiva…deci am avut emotii datorita evenimentului si pantofilor si de atunci am purtat doar balerini care mi-au dat si ei batai de cap chiar daca nu au toc si anul acesta cum sunt la moda sandalele cu talpa ortopedica am zis sa incerc si bine am facut pentru ca sunt comode. Apropo si eu la 1,64 port 38 deci cred ca este normal 😉 O zi excelenta

  26. pantofii mei preferati sunt din piele negri…cu toc de 10 care se infige bine in pamant:)
    acei pantofi i-am purtat cand ma plimbam intre UMF Timisoara si spitalul judetean pentru corectarea lucrarii de licenta, i-am purtat la licenta- scris is oral, cand mi-am sustinut lucrarile la congrese dar si cand am batut la pas un sat intreg din Maramures ( de unde este sotul meu)- ca sa chemam lumea la nunta:)- acolo asa se face- viitori miri de mana si imbracati frumos ( eu prin asta am inteles si tocuri)- se plimba duminica dupa slujba din poarta in poarta pt a pofti lumea la nunta- a fost frumos…dar la ultimele case ii ziceam sotului meu- ca numai pt asta merit sa ma ia de nevatsa!!!:))
    Sunt pantofi cumparati de mama cu greu…si pe care vreau sa ii am langa mine toata viata si mereu sa imi calauzeasca pasii la evenimente importante…sper ca o data si o data si la botezul copilul nostru…sper…
    pupici

  27. Vin si eu cu o poveste 100% reala, din perioada mea “bancara”. Adica din perioada in care lucram la banca. Tinuta office, pantofiori cu toc si sandale cu bretele subtiri…. Da, am pus accentul pe acele bretelute subtiri, cu un scop precis! Sa va povestesc:

    Era vara, cald, foarte cald, prea cald! Indiferent de anotimp ori temperatura, politica bancii impunea tinuta decenta. Atat de decent incat la aproape 40 de grade C, eram obligate sa purtam dres si pantofi. Mai exact, nu aveam voie cu sandale. Insa, intr-o dimineata, m-am trezit rebela si nu am vrut sa mai port dres si pantofi in acea zi. Drept urmare, m-am incaltat cu niste sandale pe care le mai purtasem o singura data. Nu stiu sigur daca a fost vreun blestem aruncat peste aceea ce va incalca regulile, daca Marte era retrograd ori se aliniasera planetele, pentru ca in acea zi mi s-a rupt o bretea de la sanda. Degeaba am lipit-o eu cu un soi de lipici, pentru ca de fiecare data cand ridicam piciorul de la sol, lipiciul ceda. Trebuia cumva, sa imi trag piciorul dupa mine ca sa raman incaltata.

    Daca aveam nevoie la toaleta/ bucatarie/ etc., singura cale de acces catre acestea, era de a trece pe langa clientii ce asteptau la casierie. Nemaiputand sa astept pana se mai elibera banca, m-am ridicat de la birou si am plecat catre toaleta. In incercarea mea de a merge cat de cat normal, m-am impiedicat si am cazut paralel cu sirul de oameni format in fata casieriei.

    Am cazut, m-am lovit, m-am facut de ras si tot ce am auzit din partea unei cliente, a fost: “Vaiii, saraca i s-au rupt si sandalele!!!”

    1. 27.
      Amintiri nepretuite, pentru restul exista MasterCard.
      Perioada mea bancara n-a fost la fel de stricta d.p.d.v. vestimentar, totusi (2005 – 2007).

  28. Hmm… Povesti cu pantofi avem toate…

    Mi-am achizitionat o pereche de pantofiori negri,decupati in fata, din IDM Basarab, toate bune si frumoase pana i-am incaltat prima oara la un botez. Mi-au rupt picioarele!! Nu stiu din ce cauza stangul ma strange si dreptul imi este larg. Ei sunt aceeasi marime! :)) A doua oara, la o nunta, am zis ca poate a fost prima purtare cu ghinion!! De unde?! Aceeasi poveste. Ghinionul meu este ca port 35,5…si se gaseste mai rar aceasta marime. Pantofii zac in cutie si desigur, nu vreau sa-i mai vad in picioarele mele vreodata!! :))

  29. Hm…bun subiect…insa eu nu pot sa iti povestesc despre o pereche de pantofi ci despre PERECHEA mea preferata de pantofi rosii.
    Banuiesc ca fiecare fata isi doreste, daca nu are deja o perche de pantofi rosii si asa am fost si eu.

    Am cautat mult si bine, sa fie o anumita nuanta de rosu, sa aiba un toc comod, cu botul plin si platforma ascunsa si intr-un final cand i-am gasit, i-am luat fara sa stau prea mult pe ganduri 🙂
    Si i-am tinut in cutie pana cand intr-o zi am plecat la Cluj la o nunta si am zis sa imbin utilul cu placutul si sa stabilesc o intalnire cu unul din parteneri de afaceri de acolo- pe care nu apucasem sa il vad personal pana atunci.
    Dupa un drum lung si obositor, am ajuns la Cluj, ne-am cazat la hotel si fetele au iesit in oras, baietii cu baietii si eu m-am imbracat frumos, m-am aranjat si mi-am luat in picioare pentru prima oara perechea mea de pantofi rosii 🙂
    Toate bune si frumoase, foarte multumita de rezultatul din oglinda am iesit in fata hotelului, asteptand sa vina si cand sa ma indrept spre masina, fiind piatra cubica pe jos, piciorul meu s-a dus in directia opusa fata de retul corpului si tocul meu minunat a facut “poc”….
    Si ridic barbia sus, tinuta dreapta si ii dau inainte 🙂 toata seara am mers incet si foarte incet, tot pe piatra cubica (fiind pentru prima oara in cluj) nu stiam cum este centrul si uite asa am rezistat eroic pana la finalul serii.
    Iti dai seama ca acea iesire la Cluj nu o sa o uit niciodata 🙂

    abia acum o luna am reusit sa ajung sa le repar tocul, dar nici pana in ziua de astazi nu i-am mai purtat ..stau frumos un debara la loc de cinste si ma uit la ei cat de frumosi sunt 🙂

  30. Buna … Pantofii mei preferati Au fost pantofii mamei mele .. Toate culorile si modelele posibile .. Pana si in ziua de azi , pantofii sunt o mare pasiune de-a mea !! O fi din cauza inaltimii(1.55cm) , o fi din cauza culorilor care ma atrag ca un magnet !!! (Cu cat mai colorati , cu atat mai bine ) .. Partea ciudata e ca adidasii&balerinii imi fac bataturi , pe cand pantofii nu …. Anyway , i do , i really do love shoes .. Nu mi-ar ajunge toti banutii sa mi cumpar cati pantofiori mi-as dori ! Decat daca-i castig :). P.s am Ceva timp de cand imi caut o pereche de pantofiori ptr cu unnia civila si sunt exact ca CEI din prima poza .. Forma , culoarea . Tot , tot !!! Unde i-as putea gasi ? Thanks

  31. Îmi amintesc de prima mea pereche de pantofi ( fără toc)…( şi dacă nu mi-as mai aminti are mama grijă din când in când să o facă).
    Aveam undeva in jurul frumoasei vârste de 4-5 ani şi am plecat cu părinţii sa-mi caut pantofiori.
    Cum face orice mama, m-a pus să bag piciorul in pantof şi a început să ma apese pe toate degetele să vadă ” dacă sunt buni”.
    Era vorba de o pereche de pantofiori fucsia ( sper că am scris corect şi nu o dau in bara) cu botul rotund, cu o baretuta subtirica care in vizunea mea erau pantofii ideali ( şi acum îmi amintesc perfect că ma simţeam că o printesica).
    Am susţinut sus şi tare că îmi sunt buni deşi mama-“femeie trecută prin viaţa, şi care ştia ce are la usa”- tot insista că ei I se par mici( menţionez că era ultima pereche).
    Şi-a călcat pe toate ideile şi mi ia luat.
    Am plecat cu ei in cutie…eram foarte mândră de mine şi de noii mei pantofiori, pe care nu I.am purtat niciodată pentru că ma stangeau…
    Inca mai am câteodată doză asta de egoism ” că îmi plac, şi ii vreau….şi eh…ma strang un pic ai apoi ii tin pe post de bibelou”
    Asta este povestea cea mai drăguţă legată de pantofi…că dacă ar fi timp….pentru fiecare pereche as avea cate ceva de povestit….

  32. Povestea pantofilor mei preferați, de care îmi aduc și acum aminte, a început când aveam cam 6 ani. Tata mi a adus cadou dintr-o călătorie o pereche de pantofi cu toc albi și lucioși pe mărimea mda. Toată ziua o vedeam pe mama cum poarta tot felul de pantofi frumoși și colorați și mai ales cu toc și am fost extrem de mandra ca am și eu unii la fel. Bineînțeles ca nu aveam voie sa ies cu ei afară, dar îi purtam cu mare mândrie în curtea bunicii și îmi accidentam zilnic genunchii fiindcă nu puteam sa merg cu ei 🙂 nu m-am lăsat și i-am purtat pana mi-au rămas mici. Și acum, 11 ani mai târziu, sunt invidioasa pe colecția mamei mele de pantofi cu toc și încă o imit cumpărându-mi și eu din ce în ce mai multi.

  33. Eu am o poveste cu pantofi de prin generala, cred ca eram in clasa a doua sau a treia si am plecat intr-o tabara cu niste prieteni de familie care lucrau in invatamant. Prima tabara din viata mea, eu invatata numai la hotel, nemancand mancare gatita si nimic cu sos in general, nefiind obisnuita cu program fix sau in comun… deci aventura nu demara sub cele mai bune auspicii. Cum era de asteptat, nu mi-a placut deloc, faceam tot posibilul sa imi exprim nemultumirea si revolta, una dintre metode fiind sa dispar cu orele din cabana, locul preferat fiind la umbra unor copaci, dincolo de un rausor ce trecea pe langa cabana. Intr-una dintre aceste escapade, grabita sa trec raul inainte de a ma vedea cineva mi-am agatat unul dintre pantofi intre doua pietre si incercand sa imi recapat echilibrul am ramas fara el. Nu cred ca trebuie sa va spun ca erau pantofii mei preferati, primiti de la o matusa din strainatate… am suspinat luni intregi dupa ei si pantoful ramas m-a impiedicat ani de-a randul sa mai accept sa plec intr-o tabara, amintindu-mi cat de mult mi-a displacut experienta. Acum mi se pare stupid si copilaresc, dar pot sa-mi inteleg sentimentele de atunci, chiar si acum as plange pierderea unei perechi favorite de pantofi :)…

  34. Povestea pantofilor preferati?
    hmmm cat de greu si dulce de ales in acelasi timp:)
    stiu sigur ca sandalele preferate au fost cele ale banchetului de clasa a 12 a cumparate fix acum 11 aniiiiii…stau si acum ascunse in casa parintilor intr-o cutie ratacita si de cate ori le vad imi trezesc amintiri din cele mai romantice ale unei plimbari in picoarele goale undeva la rasaritul soarelui

    TRECAND PESTE ROMANTISM efectiv nu le mai puteam incalta caci aveam picioarele pline de pernute pisicesti dupa o noapte de dans….
    Ulterior langa Ele locuiesc pantofii primei iubiri ….pantofii examenelor luate…tenisii plimbarilopr fara sfarsit la poalele TAMPEI in perioada studentiei…sandalele cu margele multicolore ale excursiei mele in Maroc…sandalele romane ale lunilor de studentie petrecute in SPANIA..
    deci incaltamintea clar starneste amintiri si clar creeaza si disconfort…ma bucur ca apar solutii noi pentru ca amintirile sa fie mai confortabile…pupici Andreea!

  35. O sa fiu foarte scurta.dintotdeauna am avut probleme cu umflatul picioarelor.mereu am cautat sa mi cumpar pantofi care sa aiba un calapod bun si care sa mi usureze purtarea pantofilor cu toc.recunosc,nu sunt purtatoare de tocuri zi de zi,desi mi as fi dorit.un picior sta frumos asezat pe un toc,ca sa nu mai spunem si ce sexy este:)).iar in incheiere o sa ma plang de faptul ca port marimea 35 si imi gasesc cu greu incaltaminte.

  36. Super ce scri aici!Pe mine ma intereseaza mai putin concursul , insa pantofiorii aia nude din articol mi-au ramas asa pe retina!!!!!!!!De unde sunt, cum cat?

    1. Asa cum ii spuneam si altcuiva mai sus, gasesti ceva similar la Il Passo. Inclusiv stilleto deculati in spate, foarte comozi.

  37. Dragi prietene,

    Nu doar de dragul competitiei, ci si din placerea de a impartasi cu voi povesti despre pantofi (lucru care nu poate decat sa ma incante), am sa va spun povestea pantofilor mei preferati; iar cand spun “pantofilor”, nu ma refer doar la o pereche de doi pantofi, frati de toc si asemanare, ci la o sumedenie de pantofi – pantofii mamei.
    Inca de mica, de cand ma puteam rostogoli si tine minte, eram absolut fascinata de colectia mamei de incaltari. Si pe aceasta cale trebuie sa va si marturisesc ca am o mamica dintre cele mai frumoase, iar daca tot suntem la tematica, sa stiti ca nicio zana nu se putea compara cu ea in tineretile dumneaei.
    Iar pe mine una, o lady din nascare si prin definitie, ma atragea mai mult dulapul cu pantofi decat cel cu dulciuri. Cred ca in acele vremuri, deja, am inceput sa dezvolt o pasiune aparte pentru conduri, si nu din povestile cu printese, ale lui Hans Christian Andersen pe care le auzeam citite fara a-mi fi pe inteles.
    Putin mai tarziu insa, cand am inceput sa leg mai mult inteles de lumea care ma inconjoara, colo pe la 5 anisori asa, am inceput sa-i si probez; pe toti, pereche cu pereche. Ma limitam la a-i plimba prin sufragerie si maxim prin vecini cand mi se dadea voie. Daca m-ar fi pus cineva sa aleg o poveste din care sa fac parte, cu siguranta alegeam sa fiu “Alice”. Dar nu, nu “in tara minunilor”, in lumea pantofilor.
    Iar mai apoi? Eh, sa nu va ganditi ca au scapat ei, pantofii mamei, cu una-cu doua. I-am chinuit pana s-au saturat de mine, insa venise vremea sa merg la scoala si sa am proprii mei pantofi. Bineinteles ca nu se puteau compara cu cei ai mamei, aceia si-au castigat detasat primul loc in preferintele mele, insa erau ai mei si puteam sa-i port peste tot si sa-i prezint tuturor. La propriu! Orice strain mi-a iesit in cale, a avut onoarea sa-mi cunoasca pantofii. zic. Mama intra in pamant de rusine uneori, insa eu refuzam cu vehementa sa-mi pastrez pretioasele incaltari in anonimat; iar putin mai tarziu, a trebuit sa invat pe pielea mea ca nu se joaca volei in sandalute si nu se merge cu pantofiori la nisip.
    Ei bine, sper ca nu v-am plictisit. Povestea mea nu se termina aici. Am ajuns asa, pe tocuri, la scumpii ani de liceu. Insa nu am dat de greu la mate, ci la orele de sport. Tare-mi parea dificil sa renunt la incaltarile mele aratoase in favoarea tenesilor care ni se pretindeau de catre profa de educatie fizica, insa pe parcursul anilor de liceu, am invatat si despre “trend”, “must have”, si “casual” cat si despre “cum sa-ti asortezi pantofii cu tinuta”, “geanta” sau “momentul zilei”. Nu zic, am avut prietene dintre cele mai bune, insa am invatat secrete intr-ale pantofariei de la “CoolGirl”, sunt sigura ca unele dintre voi o tineti minte, mai ales daca sunteti suratele mele, ale generatiei `89.
    Pe parcurs, povestea nu se schimba tare mult, doar mi-am masurat experienta dobandita de prin fel si fel de reviste de stil, la un nivel mai avansat. Facultatea. De acolo si de atunci zi de zi, duc un “razboi” continuu de invidie si fashion, cu toate purtatoarele de pantofi mai frumosi decat ai mei. Nu pentru ca sunt vreo uracioasa, ci pentru ca trebuie sa recunosc si sa va rog sa subscrieti: mereu sunt mai frumosi pantofii altora si niciodata nu avem destui pantofi! Asta, pentru ca noi femeile, suntem niste sofisticate prin definitie.
    Asadar, dupa ce am sporovait destul despre subiect, vreau sa va marturisesc…iubesc toti pantofii! Incepand cu cei ai mamei care vor ocupa mereu primul loc si terminand cu cei pe care tocmai i-am achizitionat saptamana trecuta. Pentru ca dupa zambetul nelipsit, care e cel mai bun machiaj al unei femei, cei mai buni prieteni ai nostri sunt PANTOFII.
    Cu drag si prietenie,
    Adela.

  38. Buna,
    Cand eram in liceu mi-am dorit foarte mult o pereche de tenisi Converse. Am batut-o pe mama la cap vreo 3 saptamani sa imi cumpere, ea nu reusea sa inteleaga de ce o perche simpla de “bascheti” sunt asa scumpi. Intr-un final a cedat si am mers la magazinul Converse din oras si mi-am cumparat o pereche de “conversi”roz cu floricele, ii adoram. Ii purtam tot timpul, nu o lasam sa ii spele deoarece imi era frica sa nu se stearga florile, ii purtam unu cu un siret roz si celalalt cu un siret alb. Intr-o zi ce mi-a venit mie in minte? sa desenez pe ei! Eram in fata liceului si am inceput sa desenz tot felul, nu doar eu, si colegele mele. Matusa mea chiar atunci trecea pe acolo, si m-a vazut si normal ca i-a spus mamei. Cand am ajuns acasa nu va spun ce nervi avea mama mea. Bineinteles ca de atunci doar “conversi”imi cumpar, si ii ador. Acea pereche de tenisi o sa mi-o amintesc mereu cu drag.

  39. Ca oricarei femei si mie imi plac la nebunie pantofii si am o pasiune mare pentru cei din piele lacuita, in toate nuantele si culorile posibile, iar daca au si o findita mica este imposibil sa nu ii adopt si sa ii aduc sa locuiasca in dulapul meu si sa nu ii scot periodic la plimbare sa ii admire lumea, iar perechea care este cea mai aproape de sufletul meu este din piele rosie lacuita, cu o fundita rosie delicata si speciala!

  40. As putea spune ca imi plac foarte mult pantofii.. insa… mai tot timpul ma jeneaza avand un picior destul de lat: )) ! Pe langa asta , imi gasesc mai greu avand piciorul 38,5 .. deci 38 ma strang iar 39 imi sunt largi :)) ! Imi plac foarte mult pantofii colorati: D! Pupici

  41. Hm….Cu pantofii preferati la mine e foarte greu. Intrucat mai toti pantofii mei preferati sunt…pe rafturi, in magazine, si imi zambesc cu subinteles. Cum de ce? Pentru ca, la inaltimea mea de 1,64 (ce sa vezi, am aflat ca mai e cineva la fel ca mine!), eu am piciorul Cenusaresei…mic si subtire (cam de 34, 34 jumate). Asa ca de cate ori imi trebuie pantofi, preferati sau nu, ma reped vitejeste la raioanele de la Bucuria Copiilor! Si, o, ce bucurie a fost pe capul meu, mai bine zis pe piciorul meu, cand am reusit sa-mi gasesc o pereche de balerini de marimea 35 care sa nu-mi scape din picior. Si care sa nu fie roz cu paiete. Si nu-mi scapa din picior pentru ca au bareta, sa fim intelesi. Mdap…de adidasi, bocanci sau ghetute nu ma pot plange ca nu gasesc (nu pe aia preferati, normal). Cand vine vorba insa de pantofi, sandale sau balerini, inca astept zana buna sa-mi faca pe comanda, de fiecare data, o pereche comoda si eleganta, care sa nu aiba tocuri de 20 de cm si platforma de 10… Ca din astia e plin peste tot de marimi de la 36 in sus. Nu stiu de ce impresia generala este ca cineva cu 34 trebuie sa poarte numaidecat pantofi din cei mai colorati cu tocuri din cele mai imposibile, in timp ce modelele normale sunt de la 36 in sus. Deja ma podidesc lacrimile la fiecare ridicat din umeri al vanzatoarelor care-mi zic mieros si usor batjocoritor „Incercati-l, ca e lucrat mai mic…”.

    Asadar, cam asta e povestea mea legata de pantofi… Anul asta n-am reusit sa-mi gasesc inca pantofi de primavara-toamna pe nicaieri. Nici preferati, nici nepreferati. Am acasa una pereche neagra si anosta, dar cu toc comod. Numai ca sunt pantofi-sandala, pe care nu-i pot lua pe vreme ploioasa. Fara sa ma mai plang si de bataturile si pielea imediat „basicabila”, lansez un apel disperat catre producatorii de pantofi comozi (gen Ricker sau altele de genul) sa ne bage in seama si pe noi, Cenusaresele…

    Cu eterna invidie pe cele care au macar un 36 la picior, va multumesc pentru atentie. Spor la shopping!

    1. Inca nu mi-am luat din alea….astept sa creasca piciorul fiica-mii si sa facem schimb de ”papuci”, cum se zice pe la Sibiu. Ea are 28 deocamdata, asa ca nu mai am mult de asteptat. 😛

      PS Inca nu mi-am gasit pantofi de toamna…..:(((

  42. :)))super interesant concursul sau…mai curand-tema concursului.Imi amintesc cu atata drag varsta de 7 ani…da! Atunci a inceput.Trebuia sa incep scoala si impreuna cu mama ne’am indreptat cu pasi repezi la unicul magazin de incaltaminte din oras.Pe raft am zarit o pereche de balerini albi cu floricele colorate absoluti minunati…Hmmm!i’am vrut imediat.Din pacate nu aveau marimea mea, iar cei expusi erau cu un numar jumatate mai mici.M’am chinuit sa ma incapa si …bucuroasa i’am confirmat mamei ca mi se potrivesc si nu “ma bat” deloc.Neincrezatoare, mama mi i’a cumparat,desi n’a fost pe deplin convinsa ca alegerea facuta este si cea potrivita.Nu va mai spun ce a urmat, ce zile, ce nopti, ce cosmar, ce bataturi…In fine!era bine daca ma invatam minte, dar…n’a fost sa fie!:)Mi’am pastrat obiceiul si “norocul” la toate evenimentele din viata mea tot pe acelasi considerent -“imi plac atat de multttt, ce daca nu’mi vin!!!?”Frumoasa tema si…frumoase amintiri.O zi minunata!!!

  43. Buna andreea
    Vreau sa imi incep mica povestioara prin a ti spune ca imi place foarte mult stilul tau elegant si fresh!!
    Pantofii mei preferati au fost primii mei pantofi cu toc.Piele neagra,usor lacuita,toc subtire si inalt,varf ascutit.
    Cum am intrat in posesia lor?
    Se intampla intr o minunata zi de vara cand eram impreuna cu mama mea in cautarea unor pantofi pentru festivitatea de absolvire a liceului.
    Eu stiam foarte clar ca imi doresc o pereche de pantofi ‘cum au vedetele’ insa nu aveam un model foarte clar in cap.Mama pe de alta parte ar fi optat pentru o pereche ‘comoda,pe care sa poti sta o zi intreaga’ .dupa multe incercari eronate am intrat in utimul magazin in care oricum nu trageam speranta ca o sa mai gasim ceva insa constiinta nu ne lasa sa parasim mallul fara sa intram si in el.
    Si uite ca intrand acolo parca ii vad si acum negri,eleganti,minunati, exact ce visam.
    Bineinteles ca aveau doar marimea 37 care mie imi era putin mare,dar evident ca mi am luat branturi si calcaie astfel incat i am etanseizat pe piciorul meu :))
    A doua zi la festivitate ma simteam ca o diva in fusta neagra plisata si camasa alb spuma laptelui guara.
    Toata lumea spunea:’ce pantofi de revista ai’!!!! Si simteam ca plutesc.
    Imi sunt asa de dragi pantofii aia incat au un loc special in cutia lor speciala roz,ii incalt doar la ocazii speciale si de fiecare data imi amintesc cu atata drag si nostalgie de festivitatea mea de incheiere a liceului.anul trecut i am incaltat la un majorat si am dansat intreaga noapte cu amintirea acelei Zile foarte bine intiparita in memorie si in suflet.
    Ii voi pastra mereu in aceeasi cutie!!
    Cam asta este povestea mea despre pantofii mei de suflet.
    zi frumoasa sa aveti!
    Pupici

  44. Pofesti cu pantofi… as putea scrie o pofeste despre fiecare iesire in oras pe pantofi incomozi. Totul a inceput in clasa a IXa, la balul bobocilor cand am imporovizat o sceneta cu Brbie-Cenusereasa si pt scena cu pantoful mi-am achizitionat o pereche de adidasi superstar..prea mici 🙂 Noroc ca nu m-au dat de gol bataturile ca altfel ma detronau de la Miss :))
    Intre timp am trecut de la Superstar la stilettos si situatia a devenit din ce in ce mai grea pt piciorusele mele. Cu toate astea n-as renunta la tocuri nici in ruptul capului! 🙂

  45. Pantofii mei preferati sunt cei pe care i-am purtat la banchetul din clasa a 12-a. Am avut o rochie alb cu negru si am facut ceva sapaturi prin oras incat sa gasesc si o pereche de pantofi in combinatia rochiei. Cand i-am gasit am fost surprinsa de pret, 150 lei in 2010 si avand in vedere ca nu imi mai luasem pana atunci pantofi cu toc, mi s-a parut ca dau o avere pe ei, dar au meritat fiecare banut in parte pt ca ii mai am si acum si sunt rezistenti. Imi plac pt ca am amintiri frumoase in ei, ma simteam mai inalta, mai frumoasa, mai sigura pe mine cand paseam incaltata in ei 🙂

  46. Hai ca mi-ai amintit de prima mea pereche de sandale cu toc. Am avut norocul sa seman cu tata si sunt destul de inalta, plus ca mama nu m-a lasat sa port tocuri pana in clasa a 9-a, a zis ca imi deformez coloana. Cum am intrat la liceu, hop in primul magazin, sa imi iau o pereche de sandale cu toc. Dar nu orice fel de toc! Al’ mai mare de ziceai ca ies direct la produs bani pe centura! Si cu niste snururi care se legau pe picior. Ce mai, o adevarata ‘doamna’! Am iesit tare mandra cu ele in picioare din magazin, am mai facut vreo 2-3 pasi si deja simteam cum acele bretelute imi taiau degetele indesate mai rau ca niste cremvusti in vid! M-am indepartat de mama care se uita sa vada cat pot sa indur si am ajuns in final la liceu, desculta cu minunatia de sandale in mana. 🙂

  47. Buna Andreea ! :* Nu cred ca exista femeie sa nu aiba cel putin o poveste despre pantofi . :)) De mica am adorat pantofii rosii ,de lac si obligatoriu rosii.An de an mama imi cumpara o pereche aproape identica,de ce? eram pur si simplu obsedata ,desi mai tot timpul ma bateau pana la sange ,nu renuntam la ei.Anii au trecut,m-am facut domnisoara cu acte nregula si pe la 16-17 ani am plecat in cautarea pantofilor negri,pantofilor perfecti.Un magazin micut din centru orasului,la un pret mai mult decat accesibil,erau ei …negri,simpli,modelul clasic de pantof.Purtam 38marimea pe atunci ( dupa unele calapoadele :)) ) .Era ultima bucata,ultima marime…36.I-am probat,mi-a intrat piciorul dar ma strageau in ultimul hal…daca mi se taia putin din degete era perfect :)) I-am luat in speranta ca ii pot largi putin,in ideea ca o sa mi se micsoreze picioru,nu stiu exact de ce dar i-am luat ,erau ideali.II am si azi ,ii port si azi desi ma strang putin( s-au largit putin dar nu suficient ) Sunt perfecti asa cum sunt,sunt ai mei :X:X:X .Nu am decat 3 perchi de pantofi negri dar nu am gasit nici azi modelul acela asa ca tot ei raman pantofii mei preferati care ma fac sa sufar pana la lacrimi la fiecare intalnire ce o avem 😉 Nu degeaba se spune ca dragostea doare ! O zi buna sa ai ! :*

  48. Pantofii preferati, sunt bineinteles cei de mireasa. Cu un toc de 13 centimetri, (doar si nunta a fost pe 13) dar foarte comozi si merg si cu alte tinute.

  49. Prima mea experienta cu o pereche de pantofi, a fost la 19 ani, cand aveam balul de absolvire din cls. a XII-a. Muncisem toata vara la serviciul unde lucra mama, ca sa-mi strang banii de rochia pentru bal si pentru pantofi. Numai ca socoteala de acasa nu s-a potrivit cu ceea am vazut prin vitrinele magazinelor. Am ramas cu ochii lipiti de o rochie, superba, de printesa, visinie, care costa fix toti banii mei din buzunar…deci de pantofi…n-am mai avut bani. Parintii mei nu ma puteau ajuta caci aveau multe cheltuieli si cu scoala fratelui meu, si meditatiile mele, asa ca am rugat-o pe mama, sa-mi lase macar Carnetul de CEC de elev. Si am avut surpriza sa constat ca mama nu folosise nici macar o fila din carnet si erau cam vreo 9 file pana la luna respectiva, in Mai. Am fost in IDM cum era in voga la vremea respectiva pentru noi elevii, si pot spune ca parca pantofii aia ma asteptau pe mine! dintre mii de pantofi vazuti, i-am zarit pe un raft izolat. Erau din piele de culoare crem, inchisi in fata si decupati in spate, cu un toc cam de 7 cm maxim, aveau un calapod atat de comod pentru mine care nu purtasem decat adidasi. Atat de mult am iubit pantofii aia, ca i-am purtat 10 ani, fiind o culoare neutra, puteam sa-i port cam la orice tinuta. La 29 de ani, (acum am 31), erau inca bine intretinuti, i-am facut cadou unei fete de la tara care avea la randul ei balul de absolvire. I-am dat cu cea mai mare dragoste si i-am dorit si ei sa se bucure de ei asa cum m-am bucurat eu la varsata ei. Pentru mine acei pantofi vor fi in sufletul meu (si acum de copil) cei mai frumosi si cei mai eleganti.

  50. Hey 🙂
    Povestea pantofilor mei preferati este din pacate nu una foarte vesela, avand in vedere ca port 34, si imi este foarte greu sa gasesc incaltarile mult dorite! Mi-as dori sa port 38 si sa imi pot alege libera cei mai frumosi pantofi!

  51. In vremea copilariei imi doream cu ardoare o pereche de pantofi noi in fiecare zi de 15 septembrie, pereche cu care sa ma mandresc in fatza noilor (sau deja cunoscutilor) mei colegi de clasa. Aveam pe vremea aceea 6-7-8 ani. Din pacate insa vrei doi ani la rand am purtat aceeasi pereche de pantofi putin ajustata de la an la an:bunicul meu fiind cizmar in primul in in care pantofii dadeau semne evidente de “un numar mai mic” mi-a eliberat degetele din fata si a marit putin talpa pentru a face loc noului numar. Aveam o alta pereche de pantofi noi :)…in primavara pentru a conserva aceeasi pereche de pantofi am eliberat calcaiul si deja aveam o pereche de sandale reusita. Dupa ani si ani in care tanjeam dupa pantofi, sandale, cizme sau orice alt fel de incaltari NOI am reusit sa “intru pe salariu” cum ar zice batranii si sa imi pot satisface acest capriciu. Acum am peste 30 de perechi de pantofi, insa niciodata nu sunt suficienti! Te pup cu mult drag Andreea!

  52. Bunaaaa. Eu mereu am fost genul sport, cu incaltaminte cat mai comoda gen pantofi sport, tenesi si muuuulti balerini. Dupa care incet incet am descoperit platformele de care eram absolut fascinata!…si inca sunt! Dar pantofii cu toc i-am descoperit ” din greseala ” .. mereu am considerat ca sunt foarte incomozi asa ca nu le dadeam atentie. Pentru nunta unei prietene am fost sa imi caut niste platforme mai elegante dar am nimerit sa probez si o pereche de pantofi. Culmea aveau un toc suuper inalt. dar cand am vazut cat de comozi sunt si cat de usor mergeam cu ei m-am indragostit pe loc! Si de atunci a inceput mica mea obsesie pentru pantofii cu toc!

  53. Pantofii mei preferati…sunt cei care m-au ajutat sa ajung in locurile cele mai frumoase, sa urc pe cele mai dificile trasee montane si sa ajung in varf pe vreme uscata, noroi sau zapada. Sunt cei alaturi de care am trait momente care mi-au taiat respiratia, momente in care am simtit ca zbor, momente in care am reusit sa ma regasesc… . Cand te intorci acas de pe munte si din cand in cand in dulapul tau de papuci vezi bocancii iti vin in minte imediat o multime de amintiri, de imagini, de momente, de experiente pe care vrei sa le retraiesti iar si iar… :).
    In general fetele vorbesc despre pantofii lor eleganti, eu am ales sa spun cate vorbe despre bocancii mei poate nu se potriveste prea bine, dar sunt cei care au cele mai multe de povestit 🙂

  54. Pantofii mei preferaţi…sunt o pereche de balerini, numiţi şi aviarii :)) deorece la călcâi au o părticică ce seamănă cu creasta unui cocoş 🙂 sunt bleumarin cu roşu şi m-au însoţit în cele mai frumoase evenimente din viaţa mea, la obţinerea primului job, la cununia prietenei mele cele mai bune etc şi mi-au purtat o tonă de noroc. Ei mai există şi în ziua de astăzi dar încerc să-i menajez tocmai ca să ţină cât mai mult şi să mă însoţească şi la alte evenimente minunate.

  55. Bună, povestea mea şi a pantofilor mei preferaţi este mai complicata. Tin sa anunt urmatorul fapt: traiesc pe un picior mare, deoarece port 40 – 41 la pantofi. Din acest motiv imi gasesc foarte greu pantofi care sa imi placa si sa imi vina.
    Pantofii mei sunt o pereche de balerini de culoare turcoaz, care i-am primit cadou de la matusa mea din Cluj. Am fost uimita ca balerinii mi-au fost buni si i-am purtat cu mult drag. Acum acei balerini au o importanta si mai mare deoarece matusa mea a decedat anul acesta in luna mai, iar balerinii imi vor amintii mereu de ea.

  56. Draga Andreea,
    povestea pantofilor mei preferati o traiesc in fiecare zi.
    Am o inaltime de 1,75 si port 39/40 (depinde de pantof), si o buna perioada am avut un complex cu faptul ca port prea mult, si aveam senzatia ca arat ca o gasca incaltata cu pantofi cu toc.
    Pana cand am mai crescut si prin liceu am realizat ca nu e atat de rau cum pare si m-am indragostit iremediabil de tocurile foarte inalte, cu toate atingeam aproape 2,00 M.
    Doar ca visul meu s-a cam naruit cand mi-am intalnit printul, brunet, chipes, dar cat mine de inalt.
    Sincer, nu vreau sa aratam ca faimosul cuplu din trecut Iri si Moni, asa ca pantofii cu toc inalt nu imi lipsesc, mi-am gasit chia si pe cei mult asteptati, doar ca nu imi lipsesc din dulap, dar imi lipseste eleganta pantofilor cu toc si “puterea” pe care ne-o da atunci cand ii purtam!

  57. Bună, Andreea!
    Pantofii mei preferați sunt pantofii mei albi (singura pereche de pantofi albi pe care îi am) pe care i-am achiziționat special pentru rochia de mireasă! Albi, piele, lăcuiți, superbi! Eu port 37 la picior, de fapt de cele mai multe ori am senzația că 37 și un pic,pentru că bătăturile au un rol major în viața mea, fiind prezente destul de des. În momentul în care i-am achiziționat, eram cu soțul meu, în oraș după ce mai rămăsese pe lista de cumpărărturi pentru nuntă, incusiv pantofii. În momentul în care am probat mărimea 37, îmi scăpau din picior, așa că vânzătoarea m-a asigurat că am nevoie de 36, pentru că la panofii de piele trebuie să iei cu un număr mai mic decât porți și sigur se vor mai lăsa. Am luat 36, fericită nevoie mare, iar la nuntă, ce să zici, aș fi tăiat nu unu, ci două degete. Așa se face că la cununia religioasă purtam o pereche de papucei albi, în locul pantofilor mei de vis, dar dureroși. De atunci i-am mai luat de câteva ori, dar doar în situații în care știam că voi sta jos. Concursul e super, nu am câștigat niciodată nimic, dar never say never! te pup!

  58. Povestea pantofilor e destul de complicata. Cand am inceput sa port pantofi cu toc am realizat ca nu exista pantofii preferati (toti strangeau, faceau bataturi marimea era complicat de ales – daca erau mai largi scapau din picior, daca luam marimea corecta in 2 ore de purtat paraca intrau la apa)… asta pana cand am decoperit atelierere care fac pe comanda, marimea potrivita, dintr-o piele moale care cedeaza, care nu bat.
    Pt mine pantofii perfecti sunt cei care se muleaza perfect pe picior, pe care ii porti de placere, fara a strange din dinti la fiecare pas. Si da, pantofii perfecti exista!

  59. Buna…
    Povestea pantofilor preferati la mine nu exista.De cand eram mica familia mea s.a zbatut pt a putea sa ne dea sa mancam si pt a ne imbraca pe mine si pe cei 3 frati ai mei… 🙁 Prima mea pereche de pantofi am luat.o din salariul meu acum vreo 6ani pt ca a trebuit sa merg la nunta prietenei mele cele mai bune… Erau negri ,cu tocul jos,si o catarama mare pe mijloc 🙂 )) (daca i.as mai vedea acum nu i.as mai lua) Problema este ca de cate ori ma duc sa imi iau ceva de incaltat mi se face rusine deoarece am picioarele late si cu un numar mare(41).. Prefer sa ma incalt in tenesi decat sa intru intr.un magazin si vanzatoarele sa se uite ciudat la mine cerandu-le incaltaminte de probat si sa am ghinionul sa nu ma incapa…De aceea ma duc si cumpar incaltaminte de la barbati si tot timpul dau vina pe fratii mei zicand k sunt pt ei(ceea ce inseamna ca nu ii probez si ii iau din ochi avand cateodata ghinionul sa ma stranga)… De aceea la mine nu exista povestea pantofilor preferati pt ca nu ii pot avea…

  60. Buna Andreea, povestea pantofilor mei este foarte complicata deoarece am doar 25 de ani si am monturi foarte proeminente la ambele picioare, port 38 la picior si il am foarte subtire drept dovada imi gasesc foarte greu incaltaminte comoda. Pe langa toate cele…sunt si inalta si nu pot sa port tocuri foarte inalte cu toate ca le ador. Sunt foarte frumosi pantofii de pe acest site! Te pup

  61. Ciao,

    povestea mea incepe..uhhh cu dureri mari de picioare multi ani la rand, asta pana am intalnit calapodul perfect :D. De atunci port sandale sau pantofi fara probleme iar tocurile incep de la 10cm in sus. Anul trecut mi-am facut cadou o pereche de sandale superbe, platforma si toc inalt, merg in ele de parca as avea belerini.
    Anul acesta mi-as dori o pereche de pantofi, mai aparte…sa fie si casual dar sa mearga si la petreceri, ceva fin dar si dragut…uhh, sper ca nu cer prea mult.
    puppp, asta e povestea mea 🙂

  62. Hey, din pacate nu am o poveste frumoasa, demna de asternut pentru o intreaga lume, insa iti pot spune ca atata timp cat pantoful este rosu, cu toc si platforma, ambele decente, sunt cea mai fericita Cenusareasa! PS: Nici marimea 37 nu este una din cele mai usor de gasit 🙂 Te pup!

  63. Urasc sa caut haine, sa umblu printre raioanele incarcate si gramezile colorate din magazine. DAR IUBESC PANTOFII!!! In special cei colorati…insa urasc sa-i caut prin magazine. Insa, a venit si acel moment in care a trebui sa intru in randul lumii si sa caut mult visata pereche de pantofi pentru o ocazie speciala. I-am gasit in sfarsit, dupa doua saptamani de cautari zilnice prin toate mall-urile si magazinele Bucurestiului. Ii ador, a fost “love at first sight”. Sunt foarte delicati si discreti (nude) si se potrivesc oricarei tinute, oricarui eveniment. P.S. Imi plac enorm pantofii de pe acest site!!!

  64. Ok.. povestea mea despre pantofi..e infricosatoare fiindca port 34.5 si am 24 de ani. Asa ca, de cand ma stiu imi iau pantofi de la raionul de copii. Cel putin incaltamitea sport, doar de acolo o pot lua. SI merg eu la fiecare magazin intreb cu un zambet larg pe fata ” Aveti masura 34.5? sau 35 maxim?” Bineinteles dupa ce toata lumea rade,vine si raspunsul :Nu. Crede-ma e un chin,, mai ales ca eu fiind si mica de statura port mereu pantofi cu toc;dar cum sa gasesti la raionul de copii pantofi cu toc pentru ocazii speciale.. :)). Stau de multe ori in metrou si doamnele/domnisoarele de langa mine ma intreaba de unde mi-am gasit o masura asa mica la pantofi 😀 . Nu stiu daca e de ras sau de plans, dar culmea ironiei este ca majoritatea fetelor ma invidiaza( inca nu am inteles de ce) . Ultima pereche de pantofi achizitionata este marimea 33.. tind sa cred ca a fost doar o eroare 404 😀 . Ah pantofii pe care ii iau sunt foarte comozi insa.. doar sunt pentru copii 😀

  65. Hey, povestea pantofilor mei preferati :)) De fiecare data cand ai mei imi cumparau pantiofi(copil fiind) si eu nu eram de fata, cand ii vedeam incepeam sa plang. Si nu, nu de fericire. Nu puteam sa ii suport, erau cei mai urati pantofi, in opinia mea. Toata frustraea mea dura 2-3 zile sau cel putin pana cand ii incaltam prima data ca dupa, nu mai voiam sa ii las din picioare, as fi vrut sa ma duc si la magazin cu, vorba aia, pantofii cei noi ca Printesa din mine nu se putea duce in papuci sau in tenesi. Trebuia dom’le sa ma duc cu ciubotele rosii… erau rosii si de lac. Au ramas pantofii mei preferati din copilarie, iar acum pantofii preferat sunt cei pe care mi’i cumpar primii, asta pana vine perechea urmatoare.

  66. Draga Andreea,
    Era in vara lui 2009,a doua vacanta la mare.Nerabdatoare sa ajung in Satul de Vacanta sa pot pleca de la mare cu ceva bagaje in plus,am intrat intr-un magazin cu pantofi…privirea mea s-a atintit la acei pantofi cu tocul interminabil cu care bineinteles ca nu puteam pasi deloc.Si in aventura mea fascinanta printre sutele de pantofi care mai de care,m-am oprit langa o pereche de tenisi negrii acoperiti cu pietricele stralucitoare…i-am probat si nu am mai stat pe ganduri…pe loc i-am cumparat.Am umblat cu acei tenisi pana ce s-au gaurit in talpa…aveau o gaura atat de mare de imi iesea calcaiul pe afara.Mama mea a dus multa munca de lamurire cu mine pana am acceptat sa-i arunc.A fost perechea mea de papuci preferata.

  67. Din pacate nu am o pereche preferata, ci 3 :))Eram mica 5-6 ani maxim, era iarna (abia incepuse) si mama mi-a cumparat o pereche pantofiori de lac, albi, cu talpa otopedica “pentru domnisoare” pe care i-am iubit atat de mult ca-i purtam non-stop (in casa), drept urmare cand a vemitvremea sa ma incalt cu ei afara, saracutii aveau gaura in talpa. Si nu exagerez, GAURA, iar mama mi-a cumparat alti patofiori aproape la fel, dar negrii. La putin timp dupa,1-2 ani, matusa mea mi-a cumparat (2 perechi de ghetute, identice-a tinut cont de intamplarea cu pantofiorii) rosii, cu blanita alba pe margine si cu un desen-fulg de nea, pe ei. I-am adorat, dar nu i-am mai purtat in casa, (m-am invatat minte ;)) ) Pe care am reusit performanta sa-i am 2 ani! Iar mai recent de vreo 6 ani am minte pantofi intre sport si eleganti, comozi si pe care i-am purtat : primavara, vara, toamna, in fiecare an, dar care anul asta cred ca cedeaza…imi vine sa plang, dar au avut o viata lunga.

  68. Eu m-am indragostit la prima vedere de niste pantofiori verzi superbi!!imi placeau atat de mult insa nu aveam banii necesari sa-i cumpar deoarece erau mult peste bugetul meu si de strans bani nu prea ma pricep,doar sunt femeie:))).in fiecare zi treceam pe langa magazinul unde vazusem pantofii si ii cautam cu privirea.erau asa de frumosi!!intr-o zi mama mea,stiind cat imi plac,mi-a facut surpriza nemaipomenita de a mi-i darui:).Cred ca am dansat vreo 2 ore de bucurie.prima zi cand i-am purtat a fost o zi in care am iesit in herastrau cu prietenele mele.tin minte ca erau asa comozi,rar la pantofii noi.si eram asa mandra de ei.din nefericire toata bucuria mea s-a spulberat in momentul in care o fetita de vreo 7 anisori s-a dezechilibrat de pe role si a cazut peste pantofii mei.bineinteles ca i-a agatat cu o rola si le-a smuls partea din fata,pielea aceea.am ramas muta o clipa apoi am izbucnit in plans!mama mea nu a aflat niciodata.cand ma intalneam cu ea ma intreba de ce nu ii port si ii spuneam ca ii iubesc prea mult ca sa ii uzez si ii tin pt ocazii speciale…off:(

  69. Am atâtea povești cu papuci buclucași că nu știu pe care să o aleg. 🙂 Am cam aceeași problemă, port 38 și uneori chiar 39, la o înălțime de 1.70. Problema nu ar fi că nu aș găsi mărimea la raft, dar am o formă a călcâiului care face orice pantof nou să mă roadă și să îmi facă bătături destul de urâte. Am îndurat atâta durere încât deja sunt profesionistă când vine vorba de disimulat un mers cât de cât decent, când simt că îmi vine să zbor de durere, să iau pantofii, să-i trântesc și să le dau foc, eventual.
    Am stat de atâtea ori zile întregi în casă și mi-am anulat planurile, pe motiv că nicio pereche de pantofi, oricât de comozi ar fi, nu mai erau suportabili după o zi de purtat papucei noi, încât nu le-am mai ținut șirul.

    Una dintre pățanii e destul de recentă, a fost astă-vară la mare. Eram cu un grup de prieteni, inclusiv prietenul meu. Noi doi ne cumpăraserăm niște teneși tip Converse, care s-au dovedit apoi a fi fake-uri în toată regula, judecând după felul în care ne-a terfelit picoarele. Aveam papucei la fel și eram mândri nevoie mare când am ieșit seara spre Tineretului, la o noapte ce voia să fie plină de dans și voie bună. A fost, în schimb, plină de plasturi și vaiete disperate.

    După doar 5 minute de mers, am simțit deja cum mi se înfierbântă călcâiele. Știam ce urmează, dar am strâns din dinți și am luat-o la pas, impunându-mi să nu mă vait decât a doua zi. După vreo 10 minuțele, l-am văzut pe-al meu iubit că merge cam ciudățel. Pași mărunți de Cenușăreasă pe tocuri, nu prea îi stătea în fire. L-am întrebat, mai în glumă, mai în serios, dacă nu cumva îl rod papucii. El, palid și aproape de leșin, neînvățat cu astfel de dureri, mi-a zis cu o voce stinsă că îi zvâcnesc până și tâmplele de durere. Știm deja că bărbații se vaită la orice bubă, iar al meu nu face excepție. Ne-am așezat pe cea mai apropiată bancă, și ne-am descălțat să vedem minunea. Ce-i drept, și călcâiele lui erau PUȚIN înroșite, probabil gata gata să formeze bășici. La mine, alea erau deja formate, iar papucul îmi rosese atât de tare călcâiul încât se rupsese și șoseta.
    Pentru că sunt pregătită mereu pentru situații din acestea, mai ales când îmi cumpăr papuci noi, aveam plasturi la mine, din aceia obișnuiți, care-ți fug pe sub tălpi în trei pași. Așa că, după ce ne-am făcut intrarea în Tineretului cu zâmbetul pe buze și un poker face demn de Oscar (mai mult al meu, că el era străveziu de durere), ne-am descălțat frumos și am dansat amândoi în picioarele goale până la ora 5 dimineața.
    A fost frumos.
    El s-a învățat minte să nu mai cumpere pantofi fără să fie sigur de originile lor și a scăpat de problemă. Eu, pe de altă parte, sufăr în continuare, indiferent de marca papucilor, materialul din care sunt confecționați, sau cât de moi ar fi ei. 🙂

    1. Laura, ma bucur si iti multumesc pentru ca ai impartasit cu noi experienta ta, insa din pacate nu pot considera valid pentru concurs comentariul tau. Termenul de inscriere era luni 23.06 pana la ora 24:00.
      Dar te mai astept pe blog!

  70. *Bună Andreea, bună fetelor, aşa incepe povestea mea şi a pantofilor de prinţese……eram in anul 1992 pe cand aveam doar 7 ani, era o placere să deschid dulapul mamei cu pantofi… care mai de care mai faini, diferite modele retro, cu tot mai mic, mai mare, mai gros, mai subţire, ascuțiți in faţă, rotunzi sau chiar cu puţina plataformă si stăteam ore in şir in faţa dulapului deschis si visam…visam,oare când am să fiu o prinţesă demna să pot purta aşa ceva (era clar…eram o pişpirică, nu imi veneau, vroiam să am maşina timpului să mă ducă in anul in care purtam marimea 37, ca să ai pot incalţa) Insă având un frate cu 2 ani mai mare decât mine ia venit ideea să ne jucam cu pantofii cu toc ai mamei de-a caii (menționez că ai mei mă lăsau in grija frățiorului mai mare, ei trebuiau sa muncească) aşa că zis şi făcut. La care cum le rupeam tocul âi păstram inapoi in dulap să nu işi de-a mama seama de ceea ce am făcut, pâna intr-o sâmbătă ce a trebuit să mergem la o nuntă, vă da-ţi seama….mama fără tocuri şi noi pedepsiti :)))) ce vremuri!!!! Insă devenită puşteoaică primi mei panfofi achizitionaţi erau aceia de “bucuria piticului” sau cum se mai numesc in zilele noastre pantofii ortopedici. Aiiiiiiiiiiii “Andre” ce se faceau puşteoaicele dacă nu existati voi!!!! Vă pup.

  71. Pantofii despre care o sa va povestesc(scurt ca nu am prea multe de zis),sunt de fapt sandale. Am locuit cativa ani in Spania si urma sa vin in tara pentru nunta surorii mele. Evident ca a trebuit sa-mi cumpar doua perechi de sandale,urma sa fiu acolo in prim plan(mot cum se mai zice). Una dintre perechi era de culoare albastra,superbe,am fost tare mandra de ele la nunta,erau si foarte comode,nu-mi faceau nici-un fel de probleme. Dupa nunta…lene mare….am hotarat sa le las afara(eu locuind la casa),urmand ca a doua zi sa le curat frumos,sa le pun la loc de cinste.Sandalutele mele aveau catarame care se dadeau jos pentru a se putea curatii mai bine,iar una dintre ele mi-a luat-o catelusa noaptea (din lipsa de ocupatie)si mi-a facut-o franjuri.Atunci am purtat pentru prima si pentru ultima data sandalutele mele preferate. 🙁

  72. Draga mea, stai linistita, eu am 1.65 si port 39 la incaltaminte. 😀 La adidasi, uneori, chiar 40. :)) Si-i destul de greu sa gasesti chiar si masura 39 printre incaltarile preferate. Bine, la unele branduri mi se potriveste 38, dar eu stiu ca-s de 39! 😀 Nu ma deranjeaza cu nimic acest mic detaliu. ^_^
    Revenind la perechea preferata de pantofi: eu-s genul care-i foarte buna prietena cu adidasii, incaltarile sportive. Pantofii ii port doar la ocazii speciale, si nici atunci. La nunti sigur. Si cum s-a deschis sezonul pt petrecerile de genul, am decis sa-mi iau pantofi stiletto. Zis si facut. Am cautat modele, preturi ok, pana am dat de-o pereche absolut fascinanta de-un albastru regal. M-am indragostit pe loc de ei. 😀 M-am gandit sa iau acesti pantofi pt ca merg combinati cu tot felul de tinute. Stiu ca nu vor fi comozi si din aceasta cauza mi-am luat branturi din silicon sa le pun pe talpile pantofilor. Sper sa nu ies prea sifonata din aceasta poveste. 😀

    P.S. : stiu ca este inchis concursul. 😛

  73. Nu stiu daca am pantofi preferati sau poate am, ma mai gandesc pana la sfarsitul comentariului:), pentru ca am doar cativa ani, vreo 5 la numar, de cand am dat statutul de baietel pe cel de domnisoara insa ma regasesc putin si in povestea ta, eu portand 39 si mai am si o mostenire draguta de “mont” – osul acela inestetic de la degetul mare, din cauza caruia orice pereche de incaltaminte mai finuta ma nenoroceste instant. Insa cand vine vorba de umblat prin magazine ochii imi clipocesc mai tare dupa pantofi decat dupa haine. La fel cum am facut saptamana trecuta cand plecata dupa ceva lejer de vara, am zis ca nu ar strica sa imi iau niste sandalute joase si simple pentru sustinerea licentei ce bate la usa, asa ca am inceput sa caut o talpa ortopedica, un varf nu prea descoperit pentru ca ies carnaciorii inegali afara si ceva care sa stea bine pe picior..doar ca ideile din tartacuta nu se potrivesc cu ce gasesti in magazine si in ultimul magazin in care am intrat, descurajata si convinsa ca nu mai gasesc nimic, am dat peste “Ele” fara sa vreau si mi-au cazut cu tronc, evident ca nu se pupa cu ce vroiam defapt, dar cand inima vrea, inima primeste. M-am pricopsit deci cu stilul care se poarta in ultima vreme, toc gros (ceea ce imi place pentru ca am stabilitate) si o “platcuta” peste “cei zece” de nu se prea observa, exact ce imi trebuia. Nu stiu cat o sa rezist la licenta pe ele insa de cand le am nu e seara sa nu le fac rodajul prin casa, le-as fi scos si prin “sat” dar a fost cam urat in weekend prin capitala asa ca am iesit cu niste mocasini (care nu credeam ca mai primesc o a 2a sansa dupa ce la prima mi-au omorat calcaiele si degetele mici, acum au fost chiar blanzi:)))…Si ca tot spuneam la inceput, e foarte posibil sa devina sandalele preferatele mele pentru ca din toate perechile de pana acum sunt singurele in care nu imi amorteste piciorul in zona “montului” …insa baietelul din mine inca mai adora sa zburde in tenisi si de aceea imi e greu sa imi dau seama…(le agat in link ca tare imi mai sunt dragi!

  74. Legat de pantofi cea mai minunata amintire o am din ziua nuntii cand m-am pomenit in ziua nuntii ca nu imi mai veneau, cu chiu cu vai mi-am strivit picioarele in ei. De parca nu era suficient ca ma dureau cum nu am crezut ca se poate s-a pornit si o ploaie cumplita murdarindu-i ingrozitor. Acea zi a fost o intreaga aventura a pantofilor, dar i-am păstrat chiar daca nu mai pot fi purtați, ca amintire.

  75. fb: ANca Gabriela Lupu
    eu am o problema..sunt mai inaltuta (dupa parerea mea) am 1.72 si cand port tocuri ma simt ca o girafa :)), asa ca am cam renuntat la pantofi cu toc, si am zis ca nu voi mai avea probleme cu unghiile crescute in carne, bataturi si in talpa si la spate, insa nu a fost asa. Tin sa mentionez ca nu port papuci scumpi, nu imi permit sa imi cumpar papuci mai scumpi, poate si de-asta , insa piciorul meu are mereu de suferit.

  76. Eu nu prea port tocuri decat sa zicem “i-mi fac intrarea”la petreceri ca mereu am de schimb la mine pantofii de la nunta un pantof inchis in fata si cu bretele lungi care se infasoara pe picior,poate sant mai demodati sa zicem dar eu ma simpt minunat in ei.Am si alti pantofi dar din cauza nr care il port 41 e mai dificil sa gasesc asa ca cumpar 40 ma simpt bine atunci cand ii probez dar sa merg mai mult cu ei nu prea.

  77. prima pereche de pantofi care mi-am cumparat-o eu a fost la 16 ani .Ma angajasem la o fabrica da facut lantisoare si pantofii cumparati de mama erau cam uzati asa ca am ochit o pereche de pantofi care mi-au placut la nebunie dar cand i-am probat imi erau mai mici cu un nr. i-am luat asa cu toate ca numai eu stim cum ma simtem la fiecare pas pe care il faceam dar stiti vorba aceea “baba sufera la frumusete” asa si eu . strangeam din dinti si mergeam mai departe 🙂

Trimite comentariul tău

Your email address will not be published. Required fields are marked *