Domnul de Roua

andreea-ibacka-zambetDaca ar fi s-o iau cu inceputul, as spune ca legatura noastra a debutat usor stangaci.

Si asta fiindca ma proiectam pana nu demult cu un soi de rigoare nemteasca care nu-mi lasa multa libertatea de exprimare.

Mai mult decat atat, ori de cate ori venea vorba de euforia nevinovata pe care alte femei de varsta mea o imbratisasera deja de mult, eu ma simteam oarecum jenata.

Timida la gandul ca statutul de femeie maritata, la pachet cu a mea carcasa plapanda de 48 kilograme, nu s-ar dovedi compatibile cu viata boema, ci mai degraba cu traiul de gospodina model spre care tindeam involuntar si total neasumat.

Insa acum, constienta ca nimic nu e intamplator in viata, m-am hotarat sa-mi asum tot ceea ce traiesc.

Sa recunosc pe aceasta cale ca a ta companie selecta m-a facut in ultimele saptamani sa vad cu alti ochi magia unei seri de iarna.

Si cu toate ca ai putea spune ca ma pripesc, iti marturisesc ca fara sa-mi pierd mintile ori capul, nu pot sa nu te consider vinovat.

Vinovat pentru zambete furate neintentionat, responsabil pentru atmosfera de sarbatoare pe care o aduci in viata mea indiferent de calendar si raspunzator pentru o serie de schimbari majore.

Probabil nu te asteptai la una ca asta atat de curand, insa alaturi de tine m-am descoperit mai surprinzatoare ca niciodata.

Asa ca draga Domnule de Roua… astazi am ales sa-mi strig emotia aici pe blog.

In semn de angajament.

Sper sa nu mi-o ia nimeni in nume de rau!

  • Share pe Facebook
  • Google+
  • Twitter
11 comentarii despre "Domnul de Roua"
    1. La ce te gandesti? Despre ce e vorba defapt? Ceva din interiorul relatiei pus sub forma de mesaj ascuns sau chiar e vorba de altcineva?

  1. Statutul de femeie maritata ar trebui sa impiedice magia unei seri de iarna cu domni de roua nu crezi?

  2. Nu stiu ce ati baut voi, dar e clar ca nu acelasi Domn de roua ca si noi daca voi vedeti ochisori :))

Trimite comentariul tău

Your email address will not be published. Required fields are marked *