Eveniment caritabil

Ce faceti maine?

Poate vi se face foame sau macar pofta de un hamburger…
Eu va astept cu drag la McDonald’s in Romana. Intre 11 si 13 ma gasiti la ghiseu, vand sandwich-uri si mai ales meniuri…

Pentru ca in perioada 14-20 noiembrie, McDonald’s doneaza 1 leu din valoarea fiecarui meniu Happy Meal vandut pentru infiintarea unei sectii de oncologie-hematologie pediatrica la Spitalul Clinic Judetean din Targu Mures.

Impreuna putem salva vietile copiilor diagnosticați cu cancer.

Multumesc!

  • Share pe Facebook
  • Google+
  • Twitter
7 comentarii despre "Eveniment caritabil"
  1. Buna,Andreea.Daca nu eram la serviciu veneam cu piticul meu de 6 ani sa te vada.De tine i-a placut cel mai mult de la dansez.Pacat ca ai iesit ca faceati spectacol,dar viata merge inainte.Mult succes in miscare si sanatate.Carmen

  2. Scumpa mea Andreea,

    In primul rand doresc sa te aplaud pentru tot ce ai facut la Dansez. Din pacate povestea copilariei mele seamana cu a celor care au ramas in concurs.
    Acum sunt bine, fericita , implinita am o familie minunata.
    Ai fost extraordinara pe ringul de dans si Paul la fel!!!!
    Tu nu doar ca esti foarte frumoasa fizic dar frumustea ta vine din interior esti pura , simpla si fermecatoare.
    Am sa vizitez blogul tau de cate ori postezi ceva nou.Pupici si multa fericire alaturi de sotul tau!
    Flory

  3. Ce frumos ca poti sa te implici in astfel de actiuni! Andreea, atat tu cat si Cabral sunteti niste oameni deosebiti! Imi sunteti tare dragi! Mult spor pe astazi iti doresc si sper sa se stranga multi banuti! PUP 🙂

  4. POVESTEA MEA
       Ma numesc Bogdan Crivat, am 26 de ani si sunt din Tulcea. De la nastere sunt diagnosticat cu tetrapareza spastica cu elemente extrapiramidale. Cauza bolii este o doza de diazepan administrata mamei in timpului travalului care mi-a provocat o asfixiere la creier, nu am plans imediat, am avut dificit in respiratie. Aceasta intamplare ne-a schimbat viata tuturor. Toata copilaria mea am fost cu mama prin numeroase spitale din tara, nu puteam sta in fund,  nu puteam sa ma sprijin in picioare, nu vorbeam, nu-mi foloseam mainile deloc, doar minte aveam si intelegeam ca nimeni nu vrea sa-mi acorde si mie vreo sansa de a fi mai bine. Din dorinta mea puternica de a stii si eu sa citesc si sa scriu ca orice persoana care are aceasta capacitate de a putea invata aceste lucruri, la 14 ani am inceput sa fac clasele primare cu un profesor particular  care venea acasa, asa am invatat sa scriu cu picioarele la calculator, sa-mi fac prieteni pe net, sa pot sa ma uit si eu la un film. Oamenii de unde locuiesc eu in Tulcea vazand ca invat incet incet unii au devenit mai apropiati de mine, eram multumit de viata mea. In cea ce priveste sanatatea eram resemnat ca asta e destinul meu, sa ma deplasez intr-un scaun cu rotire, sa vorbesc cu prietenii pe net, sa ma uit la televizor etc.  Dar Dumnezeu mi-a aratat ca nu e chiar asa. Anul trecut in primavara, am auzit de la o fata cu aceleasi probleme ca si mine ca exista un spital foarte bun in Ungaria care m-ar putea ajuta foarte mult. Familia mea a decis sa incercam sa mergem si acolo, sa vedem ce solutii au ei pentru mine. Asa ca in noiembrie am pornit spre Ungaria. Din prima clipa in care am intrat pe usa spitalului, am simtit ca acolo o sa-mi schimb viata. Acolo nu m-am simtit tratat ca pe un prost cum ma simt in tara noastra. Acolo toata lumea e tratata la fel indiferent daca esti sanatos sau nu, nu conteaza gravitatea bolii, sau aspectul fizic. Toata lumea are rabdare cu tine, te asculta, te indruma pe drumul cel bun in viata, iti explica foarte clas si amanuntit ce sanse ai sa progresezi ce trebuie sa faci pentru acest lucru. Pentru prima oara in viata mea cineva m-a pus in picioare sa stau, m-a facut sa merg cativa pasi, a fost pentru prima oara cand am vazut ca persoane straine cara nici nu ma cunosteau erau foarte dornice ca eu sa fiu mai bine. Acele 2 saptamani petrecute la institutul Peto din Ungaria, au fost cele mai frumoase zile din viata mea deoarece intelesesem ceva foarte important, ca  mai sunt sanse sa ma fac bine atat cat se poate, adica sa invat sa ma pot descurca singur. La Peto Intezet asta se face, te invata sa devii independent fata de cei din jur. Acolo se face doar gimnastica educativa care te ajuta foarte mult psihic si fizic. Comunicarea intre specialistii lor si pacienti este foarte stransa care in tara noastra lipseste total. Aceasta comunicare este inclusa in terapie si te face sa fii motivat, sa-ti doresti sa muncesti cat mai mult pentru a progresa cat mai mult. Acum cred foarte mult ca e posibil sa merg si eu odata singur.    Pentru a reusi acest lucru trebuie sa mai merg multi ani in Ungaria, necazul este ca tratamentul costa mult pentru noi cei din Romania. Pentru o tura de tratament de 3 saptamani imi trebuiesc 2500 de euro. Oricum ar face, parintii mei nu poate sa stranga atatia bani. Dar eu nu mai ma pot opri sa nu mai merg pentru acolo e cea ce imi trebuie sa-mi indeplinesc visele ( sa merg singur, sa-mi pot continua scoala, de avea o iubita etc) Va rog, ajutati-ma sa-mi indeplinesc aceste visuri, ele se pot indeplini daca fiecare dintre dv contribuiti cu ceva! Va rog, ajutati-ma!!!!!!!!!!!
    Daca doriti sa ma ajutati cu cat doriti, puteti dona in contul BANCII TRNSILVILANIA SURCUSARLA TULCEA ,RO63 BTRL 0370 1201 R367 09XX, lei.  titular Crivat Adela, mama mea. Sa va dea Dumnezeu sanatate!
    ASTEPT UN RASPUNS CERT
    BLOGUL MEU; http://costy25bogdan4.wordpress.com/about/

  5. e de apreciat orice gest umanitar. Insa eu personal nu apreciez forma aceasta de promovare (mai ales printre copii) a fast-food-ului, sau a orice alt gen de bauturi/alimente nesanatoase. Asta avand in vedere ca o multime de copii au inceput sa aiba surplus (un cuvant geru de spus in acest sens avandul industria fast-food), si anumite tipuri de cancer sunt strans legate de surplusul de greutate.
    Dar revin, gestul e ok.

Leave a Reply to Iulia

Your email address will not be published.