Exista momente in care activitati cotidiene dintre cele mai banale se dovedesc a fi sporturi extreme in toata regula… practicate de la un telefon distanta.
Dar lasa-ma sa-ti explic mai degraba speta.
Acum cativa ani… se facea ca plecasem de acasa precis fara de un document.
Fireste, domnul Murphy se distrase deja pe seama mea, iar documentul cu pricina era insusi ratiunea deplasarii.
Din fericire… il avem si in format electronic, salvat undeva in calculator.
Si atunci – cu inima usor stransa de emotie, recunosc – am indraznit s-o sun pe fix pe bunica-mea, imbarbatandu-ma la gandul ca n-o fi bai s-o ghidez sa-mi trimita un e-mail cu cele trebuincioase.
In teorie, lucrurile pareau a fi foarte simple.
Sa vezi in schimb comedia si dilemele naibii odata pornita dracovenia electronica:
[Andreea: Maie, deschide iconita de e-mail, te rog! Te invat eu ce sa faci, intr-un minut ai terminat toata treaba.
Mamaie: Aoleu, maica, ai icoane pe acilea? Ca nu vad niciuna! Stai nitel sa-mi pun ochelarii… ca eu nici nu vad prea bine]
…
[Andreea: Ia zi, ai deschis fereastra?
Mamaie: Pai cum s-o deschid, fetita? Vrei sa ma stie si vecinii ca la varsta mea stau pe interneti?
Andreea: Nu, maie, fereastra de e-mail. Adicatelea, deschide posta asta trimisa cu calculatorul?]
…
[Andreea: Vezi ca ai o agrafa pentru atasarea fisierului de care iti spuneam.
Mamaie: Pai n-ai zis ca pleaca cu calculatorul, ce agrafa sa-i mai atasez?]
…
[Andreea: Gata, da-i dublu click pe numele documentului si terminam povestea.
Mamaie: Dublu „clic” asta e vreun nume de cod?
Andreea: Vreau sa spun apasa de doua ori la rand pe buton, pana se deschide pagina de care vorbeam.
Mamaie: Pai am apasat, maica, chiar de mai multe ori. Acum e deja a opta oara cand apas si tot nu merge. Mai apas mult?
Andreea: Apasa, mamaie, de doua ori fara pauza.
Mamaie: Valeu… la rand? Eu obosesc repede la varsta mea!]
Stiu, discutia de mai sus ti-ar putea suna delicios.
Cel putin in prima faza.
Insa iti garantez solemn ca nu ti-ar placea sa treci prin una ca asta.
Cu atat mai mult in momentele in care iti arde buza si simti cum te impiedici in decor.
Precis de aceea, te anunt cu entuziasm ca Orange tocmai ce-a lansat un program intensiv de invatare care sa preintampine situatii la fel ca anterioara.
Programului ii zice #parintilascoala si ar putea fi o solutie de identificare a dificultatilor reale pe care le au cei nefamiliarizati cu utilizarea laptop-ului, a internet-ului ori smartphone-urilor, cautarile pe Google sau utilizarea de retele sociale.
Asta in primul rand.
Mai mult decat atat, acest proiect ofera solutia unei tabere pentru parinti, unde acestia sa afle raspunsurile la orice intrebari legate de tehnologie… direct de la trainerii Orange.
Asa ca, daca si tu ai o poveste similara, te astept cu un comentariu aici pe blog in care sa-mi explici succint toata situatia… si promit sa te inscriu in cursa pentru una din invitatiile duble in tabara de la munte.
Sau poti intra pe www.orange.ro/parintilascoala si sa inscrii automat in concurs povestea ta.
Cinci dintre cele mai interesante istorisiri vor fi premiate la finalul campaniei cu locuri duble gratuite in tabara #parintilascoala din luna martie a lui 2015.
Eu zic ca suna bine surpriza si ca s-ar dovedi un cadou tare original pentru ai tai parinti/ bunici/ prieteni novici in ale tehnologiei.
Asa mi se intampla si mie cand vorbesc cu mama la telefon si incerc sa-i explic ceva. Si-a cumparat cu putin timp in urma un smartphone ca sa fie si ea in rand cu lumea, i-am facut chiar si cont de Facebook si mi-am facut de treaba, pentru ca aproape zilnic ma suna sa ma intrebe cate o chestiuta mica 😀 Spre exemplu, acum cateva zile eram la cumparaturi, grabita, cu multa alergatura ca eram pe fuga, iar mama ma sunase sa ma intrebe de ce mai poate intra pe contul ei de FB de pe telefon…i-am explicat in fel si chip: activeaza wireless-ul, introdu adresa de mail inca o data, apoi parola, da Sign In si asteapta. Mama: Nu merge! EU: ai activat internetul? Mama: Pai nu era deschis? Eu: Nu! Trage bare de sus putin in jos si apasa pe ala de wireless pentru a-l conecta la internet. Cu greu m-am abtinut sa nu ii inchid telefon, pentru ca…nu stiu cum se face, dar mereu se nimereste sa ma sune atunci cand nu am chiar tot timpul la dispozitie pentru a-i explica cum sta treaba cu internetul, telefonul si uneori…claculatorul! Mamei mele cu siguranta i-ar prinde bine un astfel de training! 😀
La noi in familie, toata aceasta problema este rezumata in acest filmulet: https://www.youtube.com/watch?v=8HDM6ERbBKA
😀
Poate imi scrii si cateva cuvinte, Monica.
Sa radem impreuna si sa te pot inscrie in competitie…
Totul s-a intamplat acum ceva ani cand al meu frate a plecat in America. Toate bune si frumoase, numai ca ai mei au ramas singuri cu un laptop performant acasa. Acum trebuiau obligati de situatie sa infrunte acea ustensila inteligenta, nu de alta, dar trebuiau sa vorbeasca cu puisorul de peste mari si tari, nu?
Aveau lasat scris cum se intra pe Skype, fiecare lucru explicat pas cu pas. Dupa vreo ora si ceva de incercari de a deschide calculatorul, fereastra , sa se conecteze la contul de Skype au reusit sa -si vada flebetea de baiat. Cand toate lucrurile pareau sa fie ok, au aflat cu dezamagire ca niciunul nu avea microfon, degeaba vorbeau ei, gesticulau , fericirea era suprema. Dupa o luna si ceva isi vedeau feciorasul pe un ecran destul de mic cum zic ei, dar destul de multumiti. Sa nu mai spun ca singurele lucruri erau”NEEDORDETINE” /”ESTIBINE”/”AISLABIT” etc.. , pe principiul lasa ca intelege el ce scriem. Lucrurile au mai evoluat intre timp, mama este mai priceputa in tehnica conversatiilor pe Skype, iar tata se bazeaza pe cunostintele minime ale mamei. Nu le-ar strica o tabara de genul zic eu…
Nu stiu de ce, dar mama s-a hotarat acu’ ceva timp, ca vrea telefon….nou! Si imi cere parerea..eu, zic: vrei un smartphone? Ea raspunde: a, nu vreau dala complicat,vreau ceva cu ecran mare,fara taste( ca mereu i se apasa cate o tasta in geanta,uitand sa-l blocheze) vreau sa pot sa fac poze( ca deh,are nepot acum si trebuie sa se mandreasca, nu) . Eu usor nedumerita,zic din nou, deci….vrei smartphone! Dupa ce am reusit sa depasim complicata denumire, si faptul ca telefonul nu mai e doar telefon ci smartphone, achizitionaram dracia…si acu sa te tii: vaaaiii..dar cum il blochez, unde sunt tastele..ce ma fac,cum umblu pe el…..!??
Si incepem: slide pt unlock….complicat…de explicat: adica, treci sa cu degetul din stanga in dreapta…
Cum pornesc internetul….? Zic, trage de bara in jos…( care bara? Unde…?) Eu, aia de sus….(ma rog ea nu s vedea) dar eu stiam ca e acolo…:-) ea nu!
Buuun….cum intru p net? Pai, apei pe iconita de net! Mama: nu vad nicio icoana( ea gandindu-se probabil la o icoana in adevaratul sens)….zic balonul albastru…ala de seamana cu globul pamantesc. Ieeeiiiiii reusita absoluta.
Si acum,sa vedem cum se scriu anumite cuvinte : gugal ( google), skaip( skype) Feisbuc ( facebook) si gimeil( gmail) .:-)
Acum, de bine de rau, stie sa intre p fb,sa dea like, dar sper ca in tabara sa invete sa comenteze….si sa upload-eze poze 🙂
Fingerscrossed !
Merg si povestile cu matusicile tehnologizate? Haha… Eu am doua matusi plecate in Grecia, una stie cu ce se mananca internetul, dar una habar nu are. Si pentru ca prima era plecata in ziua cand trebuia sa skype-uim, ii explicam la telefon cum sa raspunda cand o sunam pe matusa care nu stie cu ce se mananca asta.Si sun eu si intreb daca apare pe ecran ca auzeam si eu sunand in telefon, ea zice ca vede, iar eu o indrum sa ia mouse-ul si sa dea click pe casuta care arata ca un telefon verde…acum tot asteptam si ea tot zicea ca nu merge. Ghiciti voi ce facea? Ea tinea mouse-ul pe ecranul calculatorului, nicidecum pe birou,,, si tot asa vreo 5 minute sau mai mult, a gasit-o verisoara mea cand a venit de afara si a raspuns, apoi ne-a spus de ce nu functiona click-ul cu mouse-ul pe casuta telefonului in skype. :)))
La mine e o discutie vesnica pe tema tehnologiei. Mama este o curioasa innraita, deaceea ea vrea intotdeauna sa fie in trend cu tot ce apare dar fara sa stie exact despre ce e vorba, si ca sa nu te mai tin de vorba cu polologhia trecem la desfasurarea actiunii. Intr.o zi de luni,inceput de saptamana, mama mea vrea sa isi cumpere un nou telefon.un smartphone, cumparam un samsung accesibil, ajungem acasa, despachetam. Cand ovserv ca ea nu stie neam sa umble pe el.. ” mama cum ii dau drumu? “Mama cum umblu aici??” ” mama cum deschid e.mailul???” Intrebari de adreptul exasperante . Incerc sa.i explic detaliat ca butonul din dreapta ii permite accesul la deblocarea ecranului.. in mesaje se deschide tastatura pentru as scrie mesaje. Plec in oras ( urmarind vechiul meu plan pe ziua respectiva) si ma suna mama in jur de ora 17.30 iar rugamintea ei suna cam asa “Mamaaaa vino acasa te rog! Nu reusesc sa.mi instalez Whatsapp si nupot vorbii cu fetele!! Sunt o mama asa de demodata!” Minunandu.ma de sarmana mea mama,ma indrept de dragul ei acasa si ii arat pas cu pas ce sa faca instalandu.si toate aplicatiile noi de care ea categoric avea nevoie. Si iata asa ,mama mea este acum fascinata de telefonul ei si il foloseste cu iscusinta ! ( cred si sper cu tarie ca mama va castiga aceasta excursie pentru ca este o mama absolut fantastica , pe care as vrea sa ii ofer macar o mica bucurie din lista lunga pe care aceasta mi.a oferit.o de alungul vietii)