Până și fii-miu a aflat că Moș Crăciun intră prin șemineu. Mă rog, noi avem unul electric… așa că mai bine îi lăsăm ușa deschisă, să fim siguri că nu ne ratează.
Făcând un bilanț al anului ce se încheie (tot pentru Moșu’, să știe pe cine cadorisește), amintirile îmi sunt legate mai ales de copii. Sarcina, nașterea, primele săptămâni cu bebe acasă, atenția și devotamentul lui Namiko odată ajunsă surioară mai mare, legătura dintre frați.
Mă preocupă fiecare alegere pe care o iau pentru ei (ba unele chiar mă țin trează) și ori de câte ori am dubii realizez că deciziile se iau mai ușor atunci când privesc lumea prin ochii lor. Mă pun în pielea lui Namiko și-o înțeleg atunci când nu-i plac aceleași lucruri ce-mi fac mie cu ochiul (insistă să se îmbrace în ceva anume, total nepotrivit în context sau refuză să încerce ceva nou și delicios de mâncare). O înțeleg și îi respect opțiunile, dozându-mi alegerile în așa fel încât s-o obișnuiesc să-și asume micile ei decizii.
Cât despre bebe, cu el unele lucruri vin și din experiență, din încercările făcute alături de surioara lui. Doar că acum încerc să-mi iasă și mai bine, mai repede, mai ușor decât prima oară. Desigur, greșit să crezi că la al doilea copil nu te mai ia nimic prin surprindere…
În materie de scutece mă bazez pe Pampers Premium Care (un produs pe care l-am folosit la ambii copii), ce oferă cea mai bună protecție și confort pentru pielea sensibilă. Ne însoțește peste tot, fiindcă la 2 luni de viață bebelușii trebuie schimbați foarte des. Unde mai pui că și Namiko și-a dorit să învețe să pună scutece Pampers (eu v-am zis că e surioară implicată), așa că exersează pe ursuleții ei de pluș!
